opțiuni
  • info

13 definiții pentru dota

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității; a înzestra. 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. 3. A da dotă unei fete. 4. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. – Din fr. doter, lat. dotare.

dota vt [At: HELIADE, O. II, 365 / Pzi: ~tez / E: fr doter, lat dotare] 1 (C.i. persoane) A înzestra cu calități fizice, intelectuale psihice, native etc. care condiționează performanțe în diferite activități. 2 (C.i. o fată) A da dotă. 3 (C.i. o instituție, o întreprindere etc.) A utila cu cele necesare unei activități Si: a înzestra. 4 (Rar) A finanța o activitate.

DOTA, dotez, vb. I. Tranz. 1. A prevedea (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare; a înzestra. Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. 2. Fig. A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. Natura l-a dotat cu inteligență. 3. A da dotă unei fete cînd se mărită, a înzestra.

DOTA vb. I. tr. 1. A prevedea (o instituție etc.) cu cele necesare. 2. (Fig.) A înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. A da dotă unei fete la căsătoria ei. [Cf. fr. doter, lat. dotare].

DOTA vb. tr. 1. a utila (o instituție, o întreprindere etc.) cu cele necesare desfășurării activității. 2. (fig.) a înzestra cu calități intelectuale sau sufletești. 3. a da dotă unei fete la căsătoria ei. (< fr. doter, lat. dotare)

A DOTA ~ez tranz. 1) (întreprinderi, instituții, laboratoare) A asigura (cu ceva) pentru a funcționa normal; a înzestra. 2) (fete) A pune în posesia unei dote. 3) fig. A prevedea în mod firesc (cu anumite avantaje spirituale). /<fr. doter, lat. dotare

dotà v. a înzestra.

* dotéz v. tr. (lat. dotare). Înzestrez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dota (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 dotează; conj. prez. 1 sg. să dotez, 3 să doteze

dota (a ~) vb., ind. prez. 3 dotează

dota vb., ind. prez. 1 sg. dotez, 3 sg. și pl. dotează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. v. înzestra.

DOTA vb. 1. a echipa, a înzestra, a prevedea, a utila, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.) 2. a înzestra, (înv. și pop.) a dărui. (A ~ o fată de măritat.) 3. a înzestra, (fig.) a împodobi. (Natura l-a ~ cu multe însușiri.)

Intrare: dota
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dota
  • dotare
  • dotat
  • dotatu‑
  • dotând
  • dotându‑
 singular plural
  • dotează
  • dotați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dotez
 (să)
  • dotez
  • dotam
  • dotai
  • dotasem
a II-a (tu)
  • dotezi
 (să)
  • dotezi
  • dotai
  • dotași
  • dotaseși
a III-a (el, ea)
  • dotează
 (să)
  • doteze
  • dota
  • dotă
  • dotase
plural I (noi)
  • dotăm
 (să)
  • dotăm
  • dotam
  • dotarăm
  • dotaserăm
  • dotasem
a II-a (voi)
  • dotați
 (să)
  • dotați
  • dotați
  • dotarăți
  • dotaserăți
  • dotaseți
a III-a (ei, ele)
  • dotează
 (să)
  • doteze
  • dotau
  • dotară
  • dotaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dota, dotezverb

  • 1. A utila o instituție, o întreprindere etc. cu cele necesare desfășurării activității. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înzestra
    • format_quote Noua fabrică va fi dotată cu instalații sanitare, de ventilație și de apă, din cele mai moderne. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2848. DLRLC
    • format_quote Ambițiosul secretar de redacție voia să-l doteze cu diferite rubrici noi. REBREANU, R. I 240. DLRLC
  • 2. A pune la dispoziția unei instituții sau unei întreprinderi fondurile bănești necesare desfășurării activității. DEX '98 DEX '09
  • 3. A da dotă unei fete. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. figurat A înzestra cu calități intelectuale, sufletești. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Natura l-a dotat cu inteligență. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.