21 de definiții pentru coteț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COTEȚ, cotețe, s. n. 1. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa. ♦ Fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. [Var.: coteață s. f.] – Din sl. kotĭcĭ.

COTEȚ, cotețe, s. n. 1. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. ◊ Expr. (Ir.) A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat, a îndopa. ♦ Fig. Închisoare. 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. [Var.: coteață s. f.] – Din sl. kotĭcĭ.

coteț [At: ANON. CAR. / V: ~eață sf / Pl: ~e, ~uri / E: vsl котець „cuib”] 1 sn Adăpost mic din nuiele sau scânduri pentru păsări de curte. 2 sn Porumbar. 3 sn Cocină. 4 sn (Irn; îe) A pune pe cineva la ~ A pune la îngrășat. 5 sn Adăpost pentru câini. 6 sn Adăpost pentru viței. 7 i (Rep) Strigăt cu care se alungă animalele la coteț (5-6). 8 sn Construcție zidită pentru animale. 9 sn Cușcă mică pentru animale captive. 10 sn (Fig) Închisoare. 11 sn (Arg; fig) Ascunzătoare pentru cei urmăriți. 12 sn (Pex) Colibă ciobănească. 13 (Pex) Umbrar al ciobanilor. 14 (Pex) Despărțitură a strungii. 15 (Pan) Cameră dezordonată. 16 (Pes; șîs) ~ cu o aripă, ~ cu două aripi, ~ bulgăresc, ~ de chejali, ~ cu sfârțai, ~ țesut Capcană din nuiele, stuf sau trestie, pentru prins pește. 17 (Reg) Dig din nuiele spre a abate apa de la mal, ca să nu-l surpe. 18 (Reg) Grătar de nuiele în care se bat știuleții de porumb, spre a desface boabele. 19 (Reg) Ghizd. 20 (Reg) Lemne puse la capetele ulucului, ca să nu stea pe pământ. 21 (Reg) Loc în care se învârtește coaca joagărului. 22 (Reg) Gaură în pământ, la jocul numit „de-a poarca”. 23 (Prt) Cal mare și slab.

COTEȚ, cotețe, s. n. 1. Adăpost pentru păsări, porci sau cîini, făcut din scînduri sau zid; coteneață. V. poiată, găinărie, cușcă. Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui. DUMITRIU, V. L. 24. Buna îngrijire ce da găinilor și tutulor paserilor de la cotețele împărătești ăjunse de poveste. ISPIRESCU, L. 184. ◊ Expr. A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat. Te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi. CREANGĂ, P. 330. ◊ Fig. închisoare. Căpitane de județ, Nu mă mai ținea-n coteț Pentr-un pui de murguleț. TEODORESCU, P. P. 299. 2. Îngrăditură rotundă, servind drept capcană de pescuit, făcută din nuiele sau din bețe de stuf împletite cu papură și avînd o deschidere îngustă, întoarsă înăuntru (astfel ca peștele, o dată intrat în ea, să nu mai poată ieși). Pescarii puneau cotețe pentru pește pe care le întăreau cu saci de pămînt puși la fund. SANDU-ALDEA, U. P. 43. Aprinde pește cu cotețe, coșuri. I. IONESCU, D. 56. – Pl. și: (rar) cotețuri (CAMILAR, N. I 26). – Variantă: coteață (ALECSANDRI, T. 264) s. f.

COTEȚ ~e n. 1) Adăpost, din scânduri sau din piatră, pentru păsări, porci etc. 2) Îngrăditură din nuiele pentru prins pește. /<sl. kotici

coteț n. 1. adăpost de găini și porumbei; 2. cocină: cotețe pentru porci Cr.; 3. gard de papură sau trestie pentru a ținea peștele închis într’un eleșteu; 4. grătar de nuiele în care se bate porumb. [Slav. KOTĬȚĬ].

cotéț n., pl. e (vsl. kotĭcĭ, d. germ. kote, colibă; sîrb. kòtac [și, probabil, și bg. kotéc], coteț; rus. kotéc, sac de plasă; ung. kotec, alb. kotéts, ngr. kotétsi. V. cocină). Cotineață. Cocină. Îngrăditură de păstrat peștele viŭ (juvelnic, horeț, mandră). – În Munt. est și -eață, f., pl. ețe.

COTEAȚĂ s. f. v. coteț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COTEȚ s. (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold., Transilv. și Olt.) poiată. (~ de porci, de păsări.)

COTEȚ s. (Mold. și Bucov.) coștereață, (Mold., Transilv. și Olt.) poiată. (~ de porci, de păsări.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

coteț (cotețe), s. f.1. Adăpost, cușcă pentru cîini, găini, porci sau porumbei. – 2. Colibă în general. – 3. Ostreț, juvalnic. – 4. Coș mare, gabion. – 5. Coș (de nuiele). – 6. (Arg.) Celulă, închisoare. – Megl. cuteț. Sl. kotĭcĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Cihac, II, 76; Meyer 202; Conev 81; Berneker 589; DAR), cf. bg. kotec, sb. kòtak, pol. kociec, ceh. kotec, ngr. ϰοτέτσι, alb. kotec. Este fundamental identic cu cocină, și dublet al lui cătreț sau cotreț, s. n. (Trans., poiată), din mag. ketrec.Der. coteneață, s. f. (cocină; poiată); cotecer, s. m. (paznic de dig; pescar cu juvelnic). Cf. cocină, cotruță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

coteț, -e, s.n. – Adăpost pentru porci sau păsările de curte. – Din sl. kotĭcĭ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

COTEȚ subst. 1. – Costina (Met 48). 2. Cotecioiul (17 B I 417).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

coteț, cotețe s. n. (peior.) garsonieră.

Intrare: coteț
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coteț
  • cotețul
  • cotețu‑
plural
  • cotețe
  • cotețele
genitiv-dativ singular
  • coteț
  • cotețului
plural
  • cotețe
  • cotețelor
vocativ singular
plural
coteață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coteață
  • coteața
plural
  • cotețe
  • cotețele
genitiv-dativ singular
  • cotețe
  • coteței
plural
  • cotețe
  • cotețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coteț, cotețesubstantiv neutru

  • 1. Adăpost pentru păsări, porci sau câini, făcut din scânduri sau din zid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui. DUMITRIU, V. L. 24. DLRLC
    • format_quote Buna îngrijire ce da găinilor și tutulor paserilor de la cotețele împărătești ajunse de poveste. ISPIRESCU, L. 184. DLRLC
    • 1.1. figurat Închisoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: închisoare
      • format_quote Căpitane de județ, Nu mă mai ținea-n coteț Pentr-un pui de murguleț. TEODORESCU, P. P. 299. DLRLC
    • chat_bubble ironic A pune (pe cineva) la coteț = a pune (pe cineva) la îngrășat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îndopa
      • format_quote Te-a pune la coteț, într-un hambar cu posmagi. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
  • 2. Capcană pentru prins pește în iazurile acoperite cu stuf, făcută din nuiele împletite cu papură și prevăzută cu o deschidere îngustă întoarsă înăuntru, astfel încât peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pescarii puneau cotețe pentru pește pe care le întăreau cu saci de pămînt puși la fund. SANDU-ALDEA, U. P. 43. DLRLC
    • format_quote A prinde pește cu cotețe, coșuri. I. IONESCU, D. 56. DLRLC
  • comentariu rar Plural și: cotețuri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.