COTEȚ, cotețe, s.n. 1. Adăpost pentru păsări, porci sau cîini, făcut din scînduri sau din zid. ♦ Expr. A pune (pe cineva) la cotet = a pune (pe cineva) la îngrășat. ♦ Fig. Închisoare. 2. Îngrăditură rotundă, servind drept capcană de pescuit, făcută din nuiele împletite cu papură și având o deschidere îngustă, întoarsă înăuntru (astfel ca peștele, odată intrat în ea, să nu mai poată ieși). [Var.: coteață s. f.] – Slav (v. sl. kotĭcĭ).