opțiuni
  • info

16 definiții pentru contesta

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ (Jur.) A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.

contesta vt [At: ARISTIA, PLUT. / Pzi: ~test și (rar) ~tez / E: fr contester, lat contestare] 1-4 A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru Si: a tăgădui. 5 A face o contestație.

CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din fr. contester, lat. contestari.

CONTESTA, contest, vb. I. Tranz. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate. – Prez. ind. și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243).

CONTESTA vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [P.i. contest. / < fr. contester, cf. it. contestare, lat. contestari].

CONTESTA vb. tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)

A CONTESTA contest tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari

contestà v. 1. a nu admite, a nu voi să recunoască un drept; 2. a nega un fapt; 3. a fi în discuțiune.

*2) contést și -éz, a -á v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

contesta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. contest, 2 sg. contești, 3 contestă; conj. prez. 1 sg. să contest, 3 să conteste

contesta (a ~) vb., ind. prez. 3 contestă

contesta vb., ind. prez. 1 sg. contest, 3 sg. și pl. contestă

contest.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CONTESTA vb. a dezminți, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (~ cele afirmate de...)

CONTESTA vb. a dezminți, a nega, a renega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (~ cele afirmate de...)

A contesta ≠ a afirma, a atesta, a recunoaște

Intrare: contesta
verb (VT8)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • contesta
  • contestare
  • contestat
  • contestatu‑
  • contestând
  • contestându‑
 singular plural
  • contestă
  • contestați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • contest
 (să)
  • contest
  • contestam
  • contestai
  • contestasem
a II-a (tu)
  • contești
 (să)
  • contești
  • contestai
  • contestași
  • contestaseși
a III-a (el, ea)
  • contestă
 (să)
  • conteste
  • contesta
  • contestă
  • contestase
plural I (noi)
  • contestăm
 (să)
  • contestăm
  • contestam
  • contestarăm
  • contestaserăm
  • contestasem
a II-a (voi)
  • contestați
 (să)
  • contestați
  • contestați
  • contestarăți
  • contestaserăți
  • contestaseți
a III-a (ei, ele)
  • contestă
 (să)
  • conteste
  • contestau
  • contestară
  • contestaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

contesta, contestverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.