COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Asociere de persoane fizice și juridice, constituite în societăți comerciale, în vederea efectuării de acte de comerț. – Din fr. compagnie.

companie¹ sf [At: ȘINCAI, HR. III, 154/10 / V: cumba~, (înv) cum~ / A: companie / Pl: ~ii, (înv) ~pănii / E: fr compagnie, it compagnia, ger Kompagnie, rs конпания] 1 Însoțire. 2 (Îs) Damă de ~ Persoană angajată (într-o familie) pentru a îngriji pe cineva. 3 (Îas) Persoană care însoțește pe cineva în călătorii, în schimbul unei remunerații. 4 (Îas; dep) Prostituată. 5 Grup de persoane care își petrec timpul împreună. 6 Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). 7 Societate pentru exploatarea unor ținuturi coloniale. 8 Societate comercială.

COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Tovărășie, însoțire. ◊ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să-i țină de urât. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. 3. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți (industriale, comerciale, de transport). – Din fr. compagnie.

COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Însoțire, tovărășie. Am călătorit în compania fratelui meu. ▭ Nu se poate nime jălui că nu e în bună companie. NEGRUZZI, S. I 328. ◊ (În societatea burghezo-moșierească) Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de companie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. Nu am stat de vorbă decît cu doamna de companie. PAS, L. I 252. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. Gătindu-se bucatele, compania s-a pus la masă. NEGRUZZI, S. I 82. 3. (În economia capitalistă) Societate comercială de transport sau industrială. Trecuse în Austria, în serviciul unei companii industriale. GALACTION, O. I 224. Vaporul Urania al companiei Cunard. GHICA, S. 532. Compania drumului de fier m-a însărcinat cu ridicarea planului; căci sunt inginer topograf. ALECSANDRI, T. I 358. ♦ (În statele colonialiste) Societate pentru exploatarea și înrobirea unor ținuturi coloniale. Compania Indiilor a asigurat Angliei stăpînirea și exploatarea nemiloasă a Indiei.

COMPANIE¹ s.f. Însoțire, tovărășie. ◊ (În trecut) Damă de companie = Persoană angajată (într-o familie burgheză) pentru a îngriji o persoană bătrînă sau bolnavă. 2. Grup de persoane care-și petrec timpul împreună, care se distrează împreună. 3. Societate pentru exploatarea ținuturilor coloniale. ♦ Întreprindere comercială (de tip capitalist) recunoscută de legi ca persoană juridică; societate comercială. [Pl. -ii, gen. -iei. / < fr. compagnie, it. compagnia].

COMPANIE¹ s. f. 1. însoțire, tovărășie. 2. grup de persoane care-și petrec timpul, care se distrează împreună; societate, anturaj. 3. întreprindere capitalistă organizată sub forma societăților industriale, comerciale, de transport etc. (< fr. compagnie, /3/engl. company)

COMPANIE ~i f. 1) Grup de persoane unite prin relații de prietenie. 2) Reuniune de persoane care își petrec timpul liber împreună; societate. 3) Întreprindere comercială sau industrială cu un statut propriu; societate. [Art. compania; G.-D. companiei; Sil. -ni-e] /<fr. compagnie, engl. company

companie f. 1. reunire de persoane: companie numeroasă; 2. asociațiune de învățați, de industriași: companie de căi ferate; și compania (et C-ie), formulă înlocuind pe o firmă comercială numele asociaților cari nu figurează pe dânsa; 3. corp de trupe comandat de un căpitan: fiecare companie are patru ofițeri; 4. odinioară, asociațiune de negustori.

cumanie sf vz companie

companie¹ (tovărășie; societate) s. f., art. compania, g.-d. art. companiei; pl. companii, art. companiile (desp. -ni-i-)

companie¹ (tovărășie, societate, întreprindere) s. f., art. compania, g.-d. art. companiei; pl. companii, art. companiile

companie (tovărășie, societate economică) s. f., art. compania, g.-d. art. companiei; pl. companii, art. companiile

companie, pl. companii

companie (tovărășie).

COMPANIE s. v. anturaj.

COMPANIE s. anturaj, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (Se afla în ~ unor tineri.)

companie (-ii), s. f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în companie „companie militară” și companie, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv.

COMPANIE AVIATICĂ mare întreprindere constituită sub formă de societăți care desfășoară în general activități de transport aerian sau legate de acesta.

COMPANIA INDIILOR ORIENTALE 1. Companie comercială engleză, întemeiată în 1600 de un grup de negustori londonezi pentru comerțul cu India, SE Asiei și China. A avut un rol hotărîtor în expansiunea colonială britanică în această parte a lumii; și-a încetat activitatea în 1858. 2. Companie comercială olandeză, întemeiată în 1602; a avut un rol în crearea imp. colonial olandez; și-a încetat activitatea în 1798. 3. Companie comercială franceză, întemeiată în 1664 și organizată din inițiativa lui Colbert în scopul instituirii monopolului francez asupra comerțului cu India; în 1719 a fuzionat cu Compania Occidentală, întemeiată de John Law. Și-a încetat activitatea în 1794.

SOLVAY et C^ie, societate belgiană fondată în 1863 de industriașul și filantropul Ernest Solvay (1838-1922) pentru exploatarea industrială a procedeului său de fabricație a carbonatului de sodiu. A ocupat un loc important în ind. chimică europeană.