companie (-ii), s. f. – 1. Subunitate militară mai mare decît plutonul și mai mică decît batalionul. – 2. Tovărășie, însoțire. – 3. Grup mic de persoane care își petrec vremea împreună, societate. Mare întreprindere constituită sub formă de societăți. – Var. (înv.) cumpanie. Mr. cumbanie. It. compagnia (sec. XVIII) și apoi din fr. compagnie. S-a specializat în companie „companie militară” și companie, cu toate celelalte sensuri ale cuvîntului sp. sau fr. – Der. companist, s. m. (înv., negustor asociat companiei comercianților greci din Trans., sec. XVIII); companion, s. m. (tovarăș), înv.