COMPANIE¹, companii, s. f. 1. Însoțire, tovărășie. Am călătorit în compania fratelui meu. ▭ Nu se poate nime jălui că nu e în bună companie. NEGRUZZI, S. I 328. ◊ (În societatea burghezo-moșierească) Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată în familiile burgheze ca să îngrijească de o persoană bătrînă sau bolnavă. Acum nu mai cad, pentru că merg totdeauna întovărășită de dama mea de companie. CAMIL PETRESCU, T. III 196. Nu am stat de vorbă decît cu doamna de companie. PAS, L. I 252. 2. Grup mic de persoane care-și petrec vremea împreună; societate. Gătindu-se bucatele, compania s-a pus la masă. NEGRUZZI, S. I 82. 3. (În economia capitalistă) Societate comercială de transport sau industrială. Trecuse în Austria, în serviciul unei companii industriale. GALACTION, O. I 224. Vaporul Urania al companiei Cunard. GHICA, S. 532. Compania drumului de fier m-a însărcinat cu ridicarea planului; căci sunt inginer topograf. ALECSANDRI, T. I 358. ♦ (În statele colonialiste) Societate pentru exploatarea și înrobirea unor ținuturi coloniale. Compania Indiilor a asigurat Angliei stăpînirea și exploatarea nemiloasă a Indiei.