16 definiții pentru anturaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

anturaj sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / Pl: ~e / E: fr entourage] Totalitate a persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva. Iată-l... pe Spiridon... El vorbește curat, dar, de pe acum, a învățat și el cîteva expresii de la anturajul său. IBRĂILEANU. SP. CR. 238.

ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.

ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].

ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)

ANTURÁJ ~e n. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; mediu; cadru; climat. /<fr. entourage

*anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTURÁJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ul ei.) 2. v. mediu.

ANTURAJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 2. ambianță, cadru, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăind în ~ vostru.)

Intrare: anturaj
anturaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturaj
  • anturajul
  • anturaju‑
plural
  • anturaje
  • anturajele
genitiv-dativ singular
  • anturaj
  • anturajului
plural
  • anturaje
  • anturajelor
vocativ singular
plural
anturaj2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturaj
  • anturajul
  • anturaju‑
plural
  • anturajuri
  • anturajurile
genitiv-dativ singular
  • anturaj
  • anturajului
plural
  • anturajuri
  • anturajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

anturaj, anturajesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Iată-l... pe Spiridon... El vorbește curat, dar, de pe acum, a învățat și el cîteva expresii de la anturajul său. IBRĂILEANU. SP. CR. 238. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.