15 definiții pentru anturaj


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

anturaj sn [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 238 / Pl: ~e / E: fr entourage] Totalitate a persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ, anturaje, s. n. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva. – Din fr. entourage.

ANTURÁJ s. n. Totalitatea persoanelor care formează societatea obișnuită a cuiva, care înconjură în mod obișnuit pe cineva. Iată-l... pe Spiridon... El vorbește curat, dar, de pe acum, a învățat și el cîteva expresii de la anturajul său. IBRĂILEANU. SP. CR. 238.

ANTURÁJ s. n. (Franțuzism) Persoane cu care cineva întreține în mod obișnuit relații. – Fr. entourage.

ANTURÁJ s.n. Oamenii, mediul care înconjură pe cineva, tovărășia, compania, societatea în care trăiește cineva. [Pl. -je, -juri. / < fr. entourage].

ANTURÁJ s. n. mediul social în care trăiește cineva. (< fr. entourage)

ANTURÁJ ~e n. Ansamblu de circumstanțe materiale sau morale care înconjoară o persoană; mediu; cadru; climat. /<fr. entourage

*anturáj n., pl. e saŭ urĭ (fr. entourage). Barb. Societate obișnuită a unuĭ om.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

anturáj s. n., pl. anturáje

anturáj s. n., pl. anturáje


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ANTURÁJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ul ei.) 2. v. mediu.

ANTURAJ s. 1. companie, societate, tovărășie, (grecism înv.) sinanstrofie. (A petrecut ore agreabile în ~ ei.) 2. ambianță, cadru, cerc, mediu, sferă, societate, (înv.) mijloc, (fig.) atmosferă, climat. (Trăind în ~ vostru.)

Intrare: anturaj
anturaj1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturaj
  • anturajul
  • anturaju‑
plural
  • anturaje
  • anturajele
genitiv-dativ singular
  • anturaj
  • anturajului
plural
  • anturaje
  • anturajelor
vocativ singular
plural
anturaj2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anturaj
  • anturajul
  • anturaju‑
plural
  • anturajuri
  • anturajurile
genitiv-dativ singular
  • anturaj
  • anturajului
plural
  • anturajuri
  • anturajurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

anturaj

  • 1. Totalitatea persoanelor care constituie mediul social particular al cuiva, care înconjoară în mod obișnuit pe cineva; mediul, compania, societatea în care trăiește cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cadru climat (s.n.) mediu (s.n.) un exemplu
    exemple
    • Iată-l... pe Spiridon... El vorbește curat, dar, de pe acum, a învățat și el cîteva expresii de la anturajul său. IBRĂILEANU. SP. CR. 238.
      surse: DLRLC

etimologie: