17 definiții pentru chisnovat (adj.) chiznovat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

chisnovat, ~ă a vz chiznovat

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec.

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) poznaș, glumeț, comic. – Et. nec.

CHISNOVÁT, -Ă, chisnovați, -te, adj. (Mold.; despre oameni) Poznaș, glumeț, bun de glume, mehenghi, hîtru; (despre manifestări ale omului) șăgalnic, comic. C-apoi drept ți-oi spune, domnule, că chisnovat om mai ești. HOGAȘ, M. N. 153. Tatăl meu... se însura cu jupîneasa Mărica, minunată femeie, grasă și frumoasă... zicînd adese niște vorbe chisnovate. NEGRUZZI, S. I 246. – Variantă: chiznovăt, -ă adj.

CHISNOVÁT ~tă (~ți, ~te) pop. Care face glume; căruia îi place șaga; glumeț. /cf. ceh. kysny

chisnovat a. Mold. poznaș: vorbe chisnovate NEGR. [Cf. ceh KYSNY, ciudat].

chisnovát, -ă adj. (bg. sîrb. čudnovat, a. î., infl. de rus. kislovátyĭ, acrișor. V. chisăliță). Mold. Fam. Cĭudat, straniŭ, curios, poznaș (om, lucru). – În Munt. chizn-. În Olt. cizn-, urît: om ciznovat. La Ĭov. 117: vĭețĭ chisnovate, vĭețĭ chinuite, grele.

chiznovat, ~ă a [At: LB / V: chisn~, ~vit, ~vaș / Pl: ~ați, ~e / E: nct] (Iuz) 1 Comic. 2 Ciudat. 3 Sucit. 4 Minunat.

CHIZNOVÁT, -Ă adj. v. chisnovat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

chisnovát (reg.) adj. m., s. m., pl. chisnováți; adj. f., s. f. chisnovátă, pl. chisnováte

chisnovát adj. m., s. m., pl. chisnováți; f. sg. chisnovátă, pl. chisnováte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CHISNOVÁT adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

chisnovat adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Chisnovat ≠ morăcănos, pâclișit, posac


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

chiznovát (-tă), adj. – Ciudat, extravagant, singular. – Var. chisnovat, chiznovit. Origine incertă. Pare der. la sb. kyselű „acru” (cf. chiseliță), cf. sl. kisnǫti, sb. kisnuti „a se acri” (Berneker 687), bg. kislovat „acru” (Graur, BL, IV, 73), rus. kislovatyĭ (Scriban). Legătura cu tc. kisni „ciudat” (Șeineanu, dicț.) nu pare sigură. Se poate să se fi produs o contaminare a lui kislovat „acru”, cu sb., bg. čudnovat, čudnovit „ciudat, straniu.” Nu este sigură înrudirea cu cisnovi (var. cisnova), vb. (Banat, a se beteji).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

chiznovát, -ă, chiznováți, -te, adj. și s.m. și f. (pop.) 1. comic, hăzos, poznaș, bun de glume, mehenghi. 2. ciudat, sucit.

Intrare: chisnovat (adj.)
chisnovat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chisnovat
  • chisnovatul
  • chisnovatu‑
  • chisnova
  • chisnovata
plural
  • chisnovați
  • chisnovații
  • chisnovate
  • chisnovatele
genitiv-dativ singular
  • chisnovat
  • chisnovatului
  • chisnovate
  • chisnovatei
plural
  • chisnovați
  • chisnovaților
  • chisnovate
  • chisnovatelor
vocativ singular
plural
chiznovat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • chiznovat
  • chiznovatul
  • chiznovatu‑
  • chiznova
  • chiznovata
plural
  • chiznovați
  • chiznovații
  • chiznovate
  • chiznovatele
genitiv-dativ singular
  • chiznovat
  • chiznovatului
  • chiznovate
  • chiznovatei
plural
  • chiznovați
  • chiznovaților
  • chiznovate
  • chiznovatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

chisnovat, -ă chisnovat (2) chisnovată chiznovat

etimologie: