15 definiții pentru puritate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis.

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur; curățenie. ♦ Fig. (Rar) Castitate, curățenie sufletească, candoare. – Din lat. puritas, -atis.

puritate sf [At: LAURIAN, M. IV, 93/22 / Pl: ~tăți / E: fr purité, lat puritas, -atis] 1 (D. substanțe etc.) Neamestecare cu elemente străine. 2 (D. noțiuni abstracte, d. valori spirituale) Perfecțiune. 3 Consecvență față de un principiu, de o ideologie, de o credință etc. 4 (D. aer etc.) Nepoluare. 5 (D. artă și produsele ei) Nealterare. 6 (D. cer etc.) Seninătate. 7 (D. voce, sunete) Claritate. 8 (D. chip, față) Frumusețe. 9 (Spc) Castitate.

PURITÁTE s. f. Faptul de a fi pur, neamestecat, neatins; curățenie desăvîrșită. Puritatea apei. Puritatea stilului.Vru să întrebe cum se mai poate simți răcoarea și puritatea. aerului respirat prin asemenea adevărate coșuri de locomotivă, așa cum arătau țigările de foi. PETRESCU, Î. I 5. ◊ (În legătură cu o doctrină, o ideologie etc.) Membrii de partid și toți oamenii muncii au datoria de a apăra puritatea rîndurilor partidului împotriva pătrunderii elementelor dușmane. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2618. ♦ Curățenie sufletească, castitate. Era respectat... pentru vîrstă și puritatea vieții sale. IORGA, L. I 521.

PURITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este pur; curățenie. ♦ (Fig.) Nevinovăție, castitate; candoare. [Cf. lat. puritas, fr. pureté].

PURITÁTE s. f. 1. calitatea a ceea ce este pur. 2. (fig.) curățenie morală, nevinovăție; candoare. 3. (biol.) ă gameților = fenomen prin care celulele de reproducere mascule și femele sunt haploide, în timp ce celulele somatice sunt diploide. (< it. purità, lat. puritas)

PURITÁTE ~ăți f. 1) Caracter pur. ~atea aurului. 2) fig. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență; candoare; castitate. /<lat. puritas, ~atis, fr. pureté

puritate f. 1. caracterul celor pure: puritatea apei, puritatea aerului; 2. fig. castitate, integritate: puritatea moravurilor; 3. exactitate, corecțiune: puritatea stilului; 4. delicateță: puritate de gust.

*puritáte (lat. puritas, -átis). Calitatea de a fi pur, curățenie: puritatea apeĭ, a aeruluĭ, a unuĭ metal. Fig. Castitate, integritate: puritatea obiceĭurilor. Delicateță, distincțiune: puritatea gustuluĭ. Gram. Calitatea de a nu avea barbarizme: puritatea limbiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

puritáte s. f., g.-d. art. puritắții

puritáte s. f., g.-d. art. purității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PURITÁTE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. v. limpezime. 3. v. claritate. 4. v. desăvârșire.

PURITÁTE s. v. candoare, castitate, feciorie, inocență, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate.

PURITATE s. 1. curățenie. (~ aurului.) 2. claritate, curățenie, limpezime, transparență. (~ apei.) 3. claritate, limpezime. (~ glasului cuiva.) 4. desăvîrșire, perfecțiune. (~ liniilor ei.)

puritate s. v. CANDOARE. CASTITATE. FECIORIE. INOCENȚĂ. NEPRIHĂNIRE. NEVINOVĂȚIE. PUDICITATE. PUDOARE. VIRGINITATE.

Intrare: puritate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puritate
  • puritatea
plural
genitiv-dativ singular
  • purități
  • purității
plural
vocativ singular
plural