BOCANC, bocanci, s. m. Gheată din piele rezistentă, cu talpă groasă. – Din magh. bakancs.

bocanc sm [At: (a. 1620) DOC., ap. HEM 2815 / V: ~ă (Pl: ~nce) sf, ~câncă (Pl: ~cânce) sf băcăncă^[1] (Pl: băcănce) sf ~conci (Pl: ~), -cânci (Pl: ~), băcănci^[2] (Pl: ~) / Pl: ~nci / E: mg bakancs] 1 Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și cu talpă groasă. 2 (Mol; lpl) Ghete urât făcute. 3 (Mol; înv) Pantof rupt. 4 (Mol; înv) Papuc rupt.

bocanc s.m. Gheată rezistentă, din piele, cu talpa groasă, pentru militari, sportivi etc. • pl. -ci. /<magh. bakancs.

BOCANC, bocanci, s. m. Gheată rezistentă, pentru militari, sportivi etc. făcută din piele și talpă groasă. – Din magh. bakancs.

BOCANC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocancă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.

BOCANC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. – Magh. bakancs.

BOCANC ~ci m. mai ales la pl. Gheată confecționată din material brut și durabil, având talpa groasă și grea. /<ung. bakancs

băcancă^[1] sf vz bocancă^[2]

băcâncă^[1] sf vz bocanc

bocancă sf vz bocanc

bocănci^[1] sm vz bocanc

bocâncă sf vz bocanc

bocânci sm vz bocanc

boconci sm vz bocanc

BOCANCĂ (mai adesea pl. bocănci, bocînci, bocanci, boconci) sf. 👞 1 Ghete groase care se strîng cu șireturi, purtate în spec. de soldați (🖼 523): ia bocăncile și sumanul pe tine (GRIG.) ¶ 2 Ghete greoaie, lucrate urît [ung. bakancs].

BOCONCI 👉 BOCANCĂ.

BOCANCĂ s. f. v. bocanc.

bocáncĭ (Munt.) și bocóncĭ (Trans.) m. pl. (ung. bakancs, bokancs, id.). Filerĭ, ghete grosolane care ajung numaĭ pînă la glezne orĭ și maĭ sus, purtate, de ordinar, de țăranĭ și de soldațĭ pedeștrĭ: toțĭ bocanciĭ rupțĭ (Agrb. Înt. 180 și 182). – În Mold. f. art. bocîncile, d. un sing. bocîncă.

bocanc s. m., pl. bocanci

bocanc s. m., pl. bocanci

bocanc s. m., pl. bocanci

bocanc, pl. bocanci

bocanci pl.

bocanc (bocanci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).

a se răsti la bocanci expr. (glum.) a vomita.

BOCANC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)

BOCANC s. gheată, (Transilv.) papuc, (arg.) sabot. (~ de fotbalist.)