Definiția cu ID-ul 419716:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar).