BOCANC, bocanci, s. m. Gheată de piele rezistentă, cu talpa groasă. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere... Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. O piatră a drumului sună în depărtare, izbită de un bocanc. BOGZA, C. O. 117. – Variantă: bocancă, bocănci (CAMIL PETRESCU, V. 79), s. f.