12 definiții pentru sabot


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABÓT, saboți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) încălțăminte făcută dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu fețe de piele groasă. 2. Îmbrăcăminte metalică de protecție fixată la capătul unui pilon care trebuie înfipt în pământ; papuc. 3. Organ al frânei care servește la micșorarea vitezei sau la oprirea unei mașini. ♦ Dispozitiv care se montează pe o șină de cale ferată pentru a frâna sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

SABÓT, saboți, s. m. 1. (Mai ales la pl.) Încălțăminte făcută dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu fețe de piele groasă. 2. Îmbrăcăminte metalică de protecție fixată la capătul unui pilon care trebuie înfipt în pământ; papuc. 3. Organ al frânei care servește la micșorarea vitezei sau la oprirea unei mașini. ♦ Dispozitiv care se montează pe o șină de cale ferată pentru a frâna sau a opri vagoanele. – Din fr. sabot.

SABÓT, saboți, s. m. 1. (Rar, mai ales la pl.) Încălțăminte primitivă făcută din lemn scobit. Drumul din Polonia în Cehoslovacia l-am făcut pe jos, cu picioarele încălțate în niște saboți grei de lemn. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 9/6. 2. Îmbrăcăminte metalică fixată ca protecție în vîrful unui pilot de lemn sau de beton care trebuie înfipt în pămînt; papuc. ♦ Organ de mașină constituit dintr-o piesă de lemn sau de metal, care, prin frecare de o roată sau de o tobă solidară cu o roată, servește la frînarea vehiculelor, a aparatelor de ridicat etc. ♦ (Determinat prin «de cale») Piesă de metal care se așază în stații pe una dintre șinele căii ferate, pentru frînarea vagoanelor în timpul manevrei lor.

SABÓT s.m. 1. Papuc făcut dintr-o singură bucată de lemn. 2. Înveliș metalic care se fixează în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai ușor în pământ. ♦ Piesă de metal, de lemn etc. folosită pentru frânarea prin frecare a roților, a aparatelor de ridicat etc. [< fr. sabot].

SABÓT s. m. 1. (pl.) încălțăminte din lemn (scobit). ◊ încălțăminte de protecție cu talpă de lemn. 2. înveliș metalic în vârful unui pilot de lemn, de beton etc. pentru ca acesta să poată pătrunde mai ușor în pământ. 3. piesă de metal, de lemn etc. pentru frânarea prin frecare a roților. 4. organ al unei mașini agricole de recoltat, pentru rezemarea pe sol a aparatului de tăiere a plantelor. (< fr. sabot)

SABÓT ~ți m. 1) mai ales la pl. Obiect de încălțăminte confecționat dintr-o bucată de lemn scobit sau dintr-o talpă de lemn cu față de piele groasă. 2) Înveliș metalic fixat pe vârful ascuțit al unui pilon (de lemn sau de beton) pentru a-l proteja și pentru a pătrunde mai ușor în pământ. 3) Piesă care servește ca organ principal la o frână cu fricțiune. ~ de frână. 4) Dispozitiv montat pe o șină de cale ferată pentru frânarea vagoanelor. /<fr. sabot


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sabót s. m., pl. sabóți


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SABÓT s. 1. v. papuc. 2. v. șiu.

SABÓT s. v. bocanc, gheată.

SABOT s. (TEHN.) papuc. (~ la un pilon.)

Intrare: sabot
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabot
  • sabotul
  • sabotu‑
plural
  • saboți
  • saboții
genitiv-dativ singular
  • sabot
  • sabotului
plural
  • saboți
  • saboților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)