16 definiții pentru balansoar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balansoár1 sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 82 / V: -sor / Pl: ~e / E: fr balançoire] 1 Balansier (1). 2 Scândură de lemn, susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și coborâre prin balans (1). 3 Fotoliu care se balansează (2) pe două tălpici curbate. 4 (Rar) Leagăn.

BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate. – Din fr. balançoire.

BALANSOÁR, balansoare, s. n. (Franțuzism) Fotoliu prevăzut cu două tălpi curbate, care se poate balansa. – Pronunțat: -soar.

BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu prevăzut cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Pr.: -soar] – Fr. balançoire.

balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scândură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și de coborâre prin balans. 3 Scrânciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. / <fr. balançoire.

BALANSOÁR s.n. Fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. [Pron. -soar, pl. -re. / < fr. balançoire].

BALANSOÁR s. n. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. (< fr. balançoire)

BALANSOÁR ~e n. Fotoliu cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Sil. -lan-soar] /<fr. balançoire

balansór2 sn vz balansoar

scáun-balansoár s. n. Scaun funcționând ca un balansoar ◊ „Se propun jocurile Păcălici, țintar, un scaun-balansoar, un colț al poveștilor etc.” Sc. 29 I 63 p. 1. ◊ „Magazinul prezintă, în special, produsele cooperativei «Metalocasnica»: piese de mobilier – biblioteci, baruri, fotolii, scaune-balansoar, canapele.” Sc. 7 I 71 p. 2 (din scaun + balansoar)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansoár (fotoliu) s. n., pl. balansoáre

balansoár (fotoliu) s. n. (sil. -soar), pl. balansoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALANSOÁR s. (franțuzism) berceuse. (Stă tolănită în ~).

BALANSOAR s. (rar) berceuse. (Stă tolănită în ~.)

Intrare: balansoar
balansoar substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansoar
  • balansoarul
  • balansoaru‑
plural
  • balansoare
  • balansoarele
genitiv-dativ singular
  • balansoar
  • balansoarului
plural
  • balansoare
  • balansoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balansoar

etimologie: