16 definiții pentru balans

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

balans sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Mișcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare. 3 (Îs) -ui culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (Îs) – stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.

balans s.n. (fiz.) Mișcare de pendulare a unui obiect; pendulare, legănare. ◇ Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelurile sonore ale canalelor. • pl. -uri. /de la balansa, prin derivare regresivă; cf. fr. balancement.

BALANS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALANS, balansuri, s. n. (Mai ales la sg.) Mișcare oscilatorie, de pendulare; balansare, oscilare, legănare.

BALANS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa.

BALANS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].

BALANS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement)

BALANS ~uri n. Mișcare oscilatorie; oscilație; pendulare; legănare. /v. a balansa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BALANS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

BALANS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALANS mișcări oscilatorii executate de o aeronavă cauzate de bruscarea comenzilor sau de modificarea condițiilor meteorologice. Balansul se poate produce în sens longitudinal – tangaj, în sens transversal – ruliu sau sub efectul combinat al celor două componente principale.

Intrare: balans
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balans
  • balansul
  • balansu‑
plural
  • balansuri
  • balansurile
genitiv-dativ singular
  • balans
  • balansului
plural
  • balansuri
  • balansurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balans, balansurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.