23 de definiții pentru balansa balanța


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balansa [At: BĂLCESCU, M. V. 14 / V: ~nța / Pzi: ~sez / E: fr balancer cf balanță] 1-2 vtr A (se) oscila în jurul unui centru de echilibru Si: a (se) legăna, a (se) clătina, (înv) a (se) doina. 3-4 vtr A (se) mișca când într-o parte, când într-alta Si: a (se) legăna, a (se) hâțâna, a (se) pendula. 5 vi (Fig) A fi nehotărât. 6-7 vtr A (se) compensa un lucru prin altul ajungând la un echilibru Si: a (se) cumpăni, a (se) echilibra. 8-9 vtr A (se) echilibra părțile unei balanțe, ale unui decont. 10-11 vtr (înv; imp) A (se) contrabalansa.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna, a pendula. 2. Tranz. A face egale, a echilibra părțile unei balanțe (2), ale unui cont etc. – Din fr. balancer.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Refl. A oscila în jurul unui centru de echilibru (ca brațele unei balanțe); a se pleca, a se înclina cînd într-o parte cînd într-alta; a se legăna. Se balansează pe scaun.Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57. ◊ Tranz. În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46. 2. Tranz. (Numai în expr.) A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. (Franțuzism neobișnuit) A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva); a cumpăni, a echilibra. V. contrabalansa. (Atestat în forma balanța) [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16. – Variantă: (învechit) balanțá vb. I.

BALANSÁ, balansez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) înclina când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna. 2. Tranz. (În expr.) A balansa un cont = a face să se egaleze debitul cu creditul. 3. Tranz. Fig. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. – Fr. balancer.

BALANSÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. 2. tr. A balansa un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 3. tr. A crea un echilibru între doi factori; a cumpăni. [Var. balanța vb. I. / < fr. balancer].

BALANSÁ vb. I. tr., refl. a (se) mișca în așa fel încât să oscileze fără să-și piardă echilibrul; a oscila, a (se) legăna. II. tr. 1. a ~ un cont = a egala debitul cu creditul unui cont. 2. a crea un echilibru între doi factori. (< fr. balancer)

A BALANSÁ1 ~éz tranz. 1) A face să se balanseze. 2) (părțile unei balanțe, ale unui cont etc.) A face egal; a aduce în stare de echilibru; a echilibra. /<fr. balancer

A BALANSÁ2 ~éz intranz. 1) A se mișca ușor dintr-o parte în alta; a se legăna; a se clătina; a se agita. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a ezita; a șovăi; a oscila; a pendula. /<fr. balancer

A SE BALANSÁ mă ~éz intranz. (despre corpuri) A face o mișcare alternativă dintr-o parte în alta; a pendula; a oscila. ~ într-un scaun. /<fr. balancer

BALANȚÁ vb. I v. balansa.

BALANȚÁ vb. I. v. balansa.

balanțà v. 1. a se mișca, plecându-se într’o parte si într’alta, a se legăna; 2. a echilibra: a balanța conturile, a face creditul egal cu debitul.

*balanséz v. tr. (fr. balancer). Barb. Legăn. Șovăiesc, oscilez: victoria balansează. V. refl. Mă legăn.

*balanțéz v. tr. (d. balanță; it. bilanciare). Com. Stabilesc diferența între debit și credit, echilibrez: a balanța socotelile.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansá (a ~) vb., ind. prez. 3 balanseáză

balansá vb., ind. prez. 1 balanséz, 3 sg. și pl. balanseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALANSÁ vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hâțâna, a (se) hlobăna.

BALANSA vb. a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

balansá (balanséz, balansát), vb.1. A echilibra, a egala, a fi la fel. – 2. A solda, a lichida. – 3. A legăna. Fr. balancer.Der. balans, s. n. (legănare); balansier (var. balanțier), s. n. (balansor), acesta din urmă din fr. balancier; contrabalansa, vb. (a echilibra, a pune în echilibru), din fr. contrebalancer.

Intrare: balansa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balansa
  • balansare
  • balansat
  • balansatu‑
  • balansând
  • balansându‑
singular plural
  • balansea
  • balansați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balansez
(să)
  • balansez
  • balansam
  • balansai
  • balansasem
a II-a (tu)
  • balansezi
(să)
  • balansezi
  • balansai
  • balansași
  • balansaseși
a III-a (el, ea)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansa
  • balansă
  • balansase
plural I (noi)
  • balansăm
(să)
  • balansăm
  • balansam
  • balansarăm
  • balansaserăm
  • balansasem
a II-a (voi)
  • balansați
(să)
  • balansați
  • balansați
  • balansarăți
  • balansaserăți
  • balansaseți
a III-a (ei, ele)
  • balansea
(să)
  • balanseze
  • balansau
  • balansa
  • balansaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balanța
  • balanțare
  • balanțat
  • balanțatu‑
  • balanțând
  • balanțându‑
singular plural
  • balanțea
  • balanțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balanțez
(să)
  • balanțez
  • balanțam
  • balanțai
  • balanțasem
a II-a (tu)
  • balanțezi
(să)
  • balanțezi
  • balanțai
  • balanțași
  • balanțaseși
a III-a (el, ea)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanța
  • balanță
  • balanțase
plural I (noi)
  • balanțăm
(să)
  • balanțăm
  • balanțam
  • balanțarăm
  • balanțaserăm
  • balanțasem
a II-a (voi)
  • balanțați
(să)
  • balanțați
  • balanțați
  • balanțarăți
  • balanțaserăți
  • balanțaseți
a III-a (ei, ele)
  • balanțea
(să)
  • balanțeze
  • balanțau
  • balanța
  • balanțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balansa balanța

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) mișca când într-o parte, când într-alta; a (se) legăna, a (se) hâțâna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: hâțâna legăna oscila pendula 3 exemple
    exemple
    • Se balansează pe scaun.
      surse: DLRLC
    • Sub bula care se balansează după legile pendulului există discul cu nisip. SAHIA, U.R.S.S. 57.
      surse: DLRLC
    • În zorii zilei, cînd vaporul își balansa mașina... Penelopa, zveltă, sprintenă, suia scara. BART, E. 46.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A echilibra părțile unei balanțe, ale unui cont etc.
    surse: DEX '09
    • 2.1. expresie A balansa un cont = a compara sumele din debitul și creditul unui cont spre a constata egalitatea sau diferența totalurilor; a face să se egaleze debitul cu creditul.
      surse: DLRLC DN
  • 3. tranzitiv figurat franțuzism neobișnuit A crea un echilibru (între doi factori, două forțe etc.), a ține cumpăna (la ceva).
    surse: DLRLC DN sinonime: cumpăni echilibra un exemplu
    exemple
    • [Radu cel Mare] cercă atunci a balanța puterea boierilor. BĂLCESCU, O. II 16.
      surse: DLRLC

etimologie: