balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scîndură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimîndu-i mișcări de ridicare și de coborîre prin balans. 3 Scrînciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. / <fr. balançoire.