balansoar¹ sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 82 / V: -sor / Pl: ~e / E: fr balançoire] 1 Balansier (1). 2 Scândură de lemn, susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și coborâre prin balans (1). 3 Fotoliu care se balansează (2) pe două tălpici curbate. 4 (Rar) Leagăn.