22 de definiții pentru adevărat (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ◊ Loc adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer. – V. adevăra.

adevărat2, ~ă [At: BIBLIA (1688) [prefață], 5/8 / Pl: ~ați, ~e / E: adevăra] 1 a Care corespunde adevărului Si: (înv) adeverit (2). 2 Real. 3 Încredințat Si: convins, (înv) adeverit2 (2). 4 (Îoc fals) Veritabil. 5 (Pex; d. oameni și manifestările lor) Sincer. 6-7 a, av (Îoc greșit) Corect, drept. 8 av (Îlav) Cu sau cu de ~, (înv) pre ~ Într-adevăr. 9 i (Înv) Amin.

ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ◊ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziție cu greșit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.

ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (În opoziție cu mincinos) Conform cu adevărul. Multe se vorbiră Multe, lele Firă, Dar adevărate Nu-s în lume toate. COȘBUC, P. II 157. Nu se știe care din toate acele vorbe este cea adevărată. CREANGĂ, P. 233. ◊ (Adverbial) Adevărat! încuviințară oamenii. PAS, L. I 11. Adevărat e că te-nsori? D. ZAMFIRESCU, R. 40. Care e capitala județului Buzău? – Mizilul... – Nu e adevărat... e Buzăul. CARAGIALE, O. II 182. Mă... cheamă nineaca...Nu-i adevărat... Stai aici. ALECSANDRI, T. I 210. Spune-mi, bade-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. Din clocotul fierbinte al vieții celei noi Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. Așa, poete, Cîntă viața Cea adevărată, Socialistă. FRUNZĂ, S. 53. El este adevăratul nepot al Împăratului-Verde. CREANGĂ, P. 278. ◊ (Adverbial) O istorie adevărat națională ne lipsește. BĂLCESCU, O. I 7. ◊ Loc. adv. Cu (sau de) adevărat = Într-adevăr. Vă cutremurați... evocînd sumbra dramă cu Țepeș, neînțelegîndu-vă între voi dacă atunci cînd domnitorul a dat cu pumnalul în pieptul turcului... l-a omorît de-adevărat. PAS, Z. I 188. Să știi, cumnate...că acest fecioraș al dumitale e cu adevărat năzdrăvan. SADOVEANU, N. F. 13. Se încredința că cel adevărat asemine vin nu băuse de cînd era. NEGRUZZI, S. I 83. ◊ Autentic, original, nefalsificat. Diamant adevărat.Aceasta este iscălitura noastră adevărată. DUMITRIU, B. F. 11. ♦ Netăgăduit, în toată puterea cuvîntului. Ai să pricepi mai tîrziu, cînd vei fi pescar adevărat. SADOVEANU, N. F. 30. Cine a aflat în lume prieten adevărat, El o comoară bogată-n viața sa a cîștigat. PANN, P. V. III 19. 3. (În opoziție cu greșit) Just, corect, drept. ◊ (Adverbial) Și adevărat, îți pare Că pe bolta lucitoare, Ca-ntr-o mină uriașe, Joacă focuri de lămpașe. DEȘLIU, M. 61. Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor. REBREANU, R. I 99. Adevărat, nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. I 64.

ADEVĂRÁT, -Ă, adevărați, -te, adj. 1. (În opoziție cu mincinos; adesea adverbial) Conform cu adevărul. 2. (În opoziție cu fals) Veritabil, real. ◊ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. ♦ Autentic, original, nefalsificat. ♦ Netăgăduit. 3. (În opoziție cu inexact; adesea adverbial) Just, corect, drept. – V. adevăra.

ADEVĂRÁT1 adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr

ADEVĂRÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care este în concordanță cu adevărul și cu realitatea; drept; just. Știre ~tă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură ~tă.Cu ~ într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acționează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten ~. Om ~. /Din adevăr

adevărat a. conform adevărului: așa cum este și nu altminterea.

adevărát, -ă adj. Conform adevăruluĭ. Sincér: amic adevărat. Care are calitățile esențiale naturiĭ sale: un diamant adevărat. Convenabil, potrivit: ĭacă adevăratu săŭ loc! Astr. Timp adevărat, timp măsurat pin mișcarea reală a pămîntuluĭ. Adv. În adevăr: adevărat așa (vechĭ cu adevărat). – Vechĭ și deadevăr (ea dift.), adj. și adv., fem. ară, pl. ere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

adevărat adj. m., pl. adevărați; f. adevărată, pl. adevărate

adevărát adj. m., pl. adevăráți; f. sg. adevărátă, pl. adevăráte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ADEVĂRÁT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Așa s-au întâmplat lucrurile! – ~?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~.) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~; bea o cafea ~.)

ADEVĂRAT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. cert, serios, sigur. (- Așa s-au întîmplat lucrurile! – ~?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoș, veritabil, (pop. și fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, țăran ~.) 6. adj. efectiv, real. (Plecarea lui ~ din oraș a avut loc a doua zi.) 7. adj. real, sincer. (Un sentiment de ~ admirație.) 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~.)

Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.

RES IUDICATA PRO VERITATE HABETUR (lat.) lucrul judecat e socotit adevărat – Adagiu din dreptul roman.

RES SEVERA VERUM GAUDIUM (lat.) un lucru serios este o adevărată bucurie – Seneca, „Epistulae ad Lucillium”, XXIII.

SE NON È VERO È BEN TROVATO (it.) dacă nu e adevărat e bine găsit – Giordano Bruno, „Gli eroici furori”. Mod de a pune la îndoială veracitatea unei informații sau a unei legende, admițând totodată că e adecvată.

SOLEM QUIS DICERE FALSUM AUDEAT (lat.) cine ar cuteza să spună că Soarele nu este adevărat? – Vergiliu, „Georgica”, I, 463-464. Evidențele nu pot fi contestate.

WHEN A TRUE GENIUS APPEARS IN THE WORLD, YOU MAY KNOW HIM BY THIS SIGN THAT THE DUNCES ARE IN ALL CONFEDERACY AGAINST HIM (engl.) când apare un adevărat geniu în lume, poți să-l recunoști după acest semn: toți ignoranții se unesc împotriva lui – J. Swift, „Thoughts on various subjects”.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

adevărat, -ă, adevărați, -te adj. (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară

Intrare: adevărat (adj.)
adevărat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adevărat
  • adevăratul
  • adevăratu‑
  • adevăra
  • adevărata
plural
  • adevărați
  • adevărații
  • adevărate
  • adevăratele
genitiv-dativ singular
  • adevărat
  • adevăratului
  • adevărate
  • adevăratei
plural
  • adevărați
  • adevăraților
  • adevărate
  • adevăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

adevărat, adevăraadjectiv

  • 1. adesea adverbial Conform cu adevărul. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: adeverit
    • format_quote Multe se vorbiră Multe, lele Firă, Dar adevărate Nu-s în lume toate. COȘBUC, P. II 157. DLRLC
    • format_quote Nu se știe care din toate acele vorbe este cea adevărată. CREANGĂ, P. 233. DLRLC
    • format_quote Adevărat! încuviințară oamenii. PAS, L. I 11. DLRLC
    • format_quote Adevărat e că te-nsori? D. ZAMFIRESCU, R. 40. DLRLC
    • format_quote Care e capitala județului Buzău? – Mizilul... – Nu e adevărat... e Buzăul. CARAGIALE, O. II 182. DLRLC
    • format_quote Mă... cheamă nineaca... – Nu-i adevărat... Stai aici. ALECSANDRI, T. I 210. DLRLC
    • format_quote Spune-mi, bade-adevărat, Pentru cine m-ai lăsat? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 254. DLRLC
    • 1.1. De care nu se poate îndoi nimeni; în toată puterea cuvântului. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ai să pricepi mai tîrziu, cînd vei fi pescar adevărat. SADOVEANU, N. F. 30. DLRLC
      • format_quote Cine a aflat în lume prieten adevărat, El o comoară bogată-n viața sa a cîștigat. PANN, P. V. III 19. DLRLC
    • 1.2. Adeverit, convins, încredințat. MDA2
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu (sau de) adevărat = într-adevăr. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vă cutremurați... evocînd sumbra dramă cu Țepeș, neînțelegîndu-vă între voi dacă atunci cînd domnitorul a dat cu pumnalul în pieptul turcului... l-a omorît de-adevărat. PAS, Z. I 188. DLRLC
      • format_quote Să știi, cumnate... că acest fecioraș al dumitale e cu adevărat năzdrăvan. SADOVEANU, N. F. 13. DLRLC
      • format_quote Se încredință că cu adevărat asemine vin nu băuse de cînd era. NEGRUZZI, S. I 83. DLRLC
  • 2. În opoziție cu fals: autentic, nefalsificat, original, real, veritabil. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din clocotul fierbinte al vieții celei noi Țîșnește poezia adevărată, vie. DEȘLIU, G. 6. DLRLC
    • format_quote Așa, poete, Cîntă viața Cea adevărată, Socialistă. FRUNZĂ, S. 53. DLRLC
    • format_quote El este adevăratul nepot al Împăratului-Verde. CREANGĂ, P. 278. DLRLC
    • format_quote Diamant adevărat. DLRLC
    • format_quote Aceasta este iscălitura noastră adevărată. DUMITRIU, B. F. 11. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial O istorie adevărat națională ne lipsește. BĂLCESCU, O. I 7. DLRLC
  • 3. adesea adverbial În opoziție cu greșit: corect, drept, just. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și adevărat, îți pare Că pe bolta lucitoare, Ca-ntr-o mină uriașe, Joacă focuri de lămpașe. DEȘLIU, M. 61. DLRLC
    • format_quote Adevărat că hambarul cel nou e mai depărtișor. REBREANU, R. I 99. DLRLC
    • format_quote Adevărat, nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. I 64. DLRLC
  • 4. Neprefăcut, sincer. DEX '09 MDA2 DEX '98
  • 5. interjecție învechit Amin. MDA2
    sinonime: amin
etimologie:
  • vezi adevăra DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.