14 definiții pentru incontestabil
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.
INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
incontestabil, ~ă a, av [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr incontestable] 1-2 (Într-un mod) care nu poate fi contestat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu este contestabil, care nu se poate contesta; de netăgăduit, sigur. Adevăr incontestabil. ▭ Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție. Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONTESTABIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INCONTESTABIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ◊ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INCONTESTABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. [Sil. -tes-ta-] /<fr. incontestable
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
incontestabil adj. m., pl. incontestabili; f. incontestabilă, pl. incontestabile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
incontestabil adj. m., pl. incontestabili; f. incontestabilă, pl. incontestabile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
incontestabil adj. m. contestabil
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INCONTESTABIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INCONTESTABIL adj. 1. categoric, cert, evident, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. efectiv, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Incontestabil ≠ contestabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
incontestabil, incontestabilăadjectiv
- 1. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: cert indiscutabil indubitabil necontestabil neîndoielnic sigur antonime: contestabil
- Adevăr incontestabil. DLRLC
- Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. DLRLC
- 1.1. Fără îndoială, fără discuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: indiscutabil
- Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246. DLRLC
-
-
etimologie:
- incontestable DEX '09 DEX '98 DN