14 definiții pentru incontestabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.

INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit, indiscutabil, sigur, necontestabil. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție, indiscutabil. – Din fr. incontestable.

incontestabil, ~ă a, av [At: ARISTIA, PLUT. / Pl: ~i, ~e / E: fr incontestable] 1-2 (Într-un mod) care nu poate fi contestat.

INCONTESTABIL, -Ă, incontestabili, -e, adj. Care nu este contestabil, care nu se poate contesta; de netăgăduit, sigur. Adevăr incontestabil.Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. ♦ (Adverbial) Fără îndoială, fără discuție. Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246.

INCONTESTABIL, -Ă adj. Care nu se poate contesta; de netăgăduit; sigur. ♦ adv. Fără îndoială, indiscutabil. [Cf. fr. incontestable].

INCONTESTABIL, -Ă adj. care nu poate fi contestat; de netăgăduit; sigur. ◊ (adv.) fără îndoială; indiscutabil. (< fr. incontestable)

INCONTESTABIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi contestat, pus la îndoială; de netăgăduit; sigur; cert; neîndoielnic; indubitabil. [Sil. -tes-ta-] /<fr. incontestable

incontestabil a. ce nu poate fi contestat: adevăr incontestabil.

incontestábil, -ă adj. (d. contestabil; fr. -able). Care nu poate fi contestat: adevăr incontestabil. Adv. În mod incontestabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

incontestabil adj. m., pl. incontestabili; f. incontestabilă, pl. incontestabile

incontestabil adj. m., pl. incontestabili; f. incontestabilă, pl. incontestabile

incontestabil adj. m. contestabil

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCONTESTABIL adj. 1. v. categoric. 2. v. clar. 3. v. adevărat. 4. v. efectiv.

INCONTESTABIL adj. 1. categoric, cert, evident, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (A manifestat o superioritate ~.) 2. clar, evident, flagrant, izbitor, învederat, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 3. efectiv, indiscutabil, real. (A adus servicii ~.)

Intrare: incontestabil
incontestabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incontestabil
  • incontestabilul
  • incontestabilu‑
  • incontestabilă
  • incontestabila
plural
  • incontestabili
  • incontestabilii
  • incontestabile
  • incontestabilele
genitiv-dativ singular
  • incontestabil
  • incontestabilului
  • incontestabile
  • incontestabilei
plural
  • incontestabili
  • incontestabililor
  • incontestabile
  • incontestabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

incontestabil, incontestabilăadjectiv

  • 1. Care nu poate fi contestat, care nu poate fi pus la îndoială; de netăgăduit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Adevăr incontestabil. DLRLC
    • format_quote Mă măgulesc dar că am putut obține sufrajele unei așa de incontestabile autorități. CARAGIALE, O. VII 36. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Fără îndoială, fără discuție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: indiscutabil
      • format_quote Această obștească recunoaștere e incontestabil bine meritată. GHEREA, ST. CR. I 246. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.