opțiuni
  • info
17 definiții pentru țistâit

Explicative DEX

ȚISTUI, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.

ȚISTUI, țistuiesc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). ♦ Tranz. A domoli, a potoli (pe cineva). 2. Intranz. (Despre gloanțe) A șuiera. – Țist + suf. -ui.

țâstâi v vz țistui

țâstui v vz țistui

țâștui v vz țistui[1] corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: vz țiștui; acesta din urmă nefiind definit în MDA2 — LauraGellner

țistăi v vz țistui

țistâi v vz țistui

țistui [At: CANTEMIR, I.I. 149 / V: (rar) țâs~, țâșt~, ~tâi, țâstâi, ~tăi / Pzi: ~esc / E: țist1 + -ui] 1-2 vti A cere (cuiva) liniște, folosind interjecția „țist” Si: a păstui, a săstui. 3-4 vir A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. 5-6 vtrr A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. 7-8 vit (Rar) A emite sunete suflând printre buze Si: a fluiera (1). 9 vi (Rar) A șuiera.

ȚISTUI, ȚÎSTUI (-uesc) vb. intr. A striga cuiva țist! spre a reclama tăcerea: cine țistuește, nu știe, ce altuia... a tăcea îi poruncește (CANT.); mulți țîstuiau (VLAH.).

ȚISTUI, țistuiesc și țistui, vb. IV. 1. Tranz. A impune cuiva tăcere (folosind exclamațiile «țist», «st» etc.). Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. ◊ Intranz. Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. ♦ A domoli, a potoli. (Cu pronunțare regională) Moș Petrache îl țîstuia încet, încetișor, ca pe un cățel care latră de pomană. POPA, V. 89. 2. Intranz. (Rar, despre gloanțe) A șuiera. A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34.

A ȚISTUI ~iesc 1. intranz. 1) A impune cuiva tăcere, rostind cuvântul „țist!”. 2) rar (despre gloanțe) A produce un sunet ascuțit și intens, străbătând aerul; a țiui. 2. tranz. A face să se potolească; a domoli; a potoli; a modera; a tempera. /țist + suf. ~ui

țistuì v. a face tăcere. [V. țist!].

Ortografice DOOM

+țistui2 (a ~) (despre gloanțe) vb., ind. prez. 3 sg. țistuiește, 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască

țistui1 (a ~) (a spune țist) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, 3 sg. țistuiește, imperf. 1 țistuiam; conj. prez. 1 sg. să țistuiesc, 3 să țistuiască

țistui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 să țistuiască

țistui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țistuiesc, imperf. 3 sg. țistuia; conj. prez. 3 sg. și pl. țistuiască

Sinonime

ȚISTUI vb. v. calma, domoli, îmblânzi, îmbuna, împăca, liniști, piui, potoli, șuiera, țiui, vâjâi.

țistui vb. v. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. ÎMBUNA. ÎMPĂCA. LINIȘTI. PIUI. POTOLI. ȘUIERA. ȚIUI. VÎJÎI.

Intrare: țistâit
țistâit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țistâit
  • țistâitul
  • țistâită
  • țistâita
plural
  • țistâiți
  • țistâiții
  • țistâite
  • țistâitele
genitiv-dativ singular
  • țistâit
  • țistâitului
  • țistâite
  • țistâitei
plural
  • țistâiți
  • țistâiților
  • țistâite
  • țistâitelor
vocativ singular — —
plural — —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țistui, țistuiescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A recomanda sau a impune cuiva tăcere (prin folosirea interjecției „țist”). DEX '09 MDA2 CADE DEX '98 DLRLC
    sinonime: săstui
    • format_quote Jandarmii vorbeau tare... Cei de lîngă rănit îi țistuiră. SADOVEANU, B. 287. DLRLC
    • format_quote Jder se roti cu brațele în jurul lui, țistuind și poruncind tăcere. SADOVEANU, F. J. 161. DLRLC
    • format_quote El avea oroare să deranjeze publicul într-o sală plină cu becurile stinse, cînd toți țistuiesc la scîrțîitul pașilor. C. PETRESCU, O. P. II 216. DLRLC
    • format_quote Cine țistuește, nu știe, ce altuia... a tăcea îi poruncește. (CANT.) CADE
    • format_quote Mulți țîstuiau. (VLAH.) CADE
  • 2. intranzitiv reflexiv A-și exprima mirarea, nemulțumirea etc., folosind interjecția „țist”. MDA2
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc A atrage cuiva atenția, folosind interjecția „țist”. MDA2
  • 4. intranzitiv tranzitiv rar A emite sunete suflând printre buze. MDA2
    sinonime: fluiera
  • 5. intranzitiv Despre gloanțe: șuiera, țiui. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: șuiera țiui
    • format_quote A țistuit un roi de gloanțe. C. PETRESCU, Î. II 34. DLRLC
etimologie:
  • Țist + -ui. DEX '09 MDA2 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.