19 definiții pentru însemna (nota)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

însemna [At: URECHE, ap. LET. I, 102/1 / V: (reg) ~săm~ / Pzi: însemn, (înv) ~nez / E: în- + semn] 1 vt A semnala. 2 viu A avea o anumită semnificație. 3 vt (Îe) A nu ~ nimic A nu avea nici o valoare. 4 vi A aplica un semn caracteristic de recunoaștere. 5 vt (Îe) A ~ cu fIerul roșu A înfiera. 6 vi A delimita. 7 viu (D. cuvinte) A exprima un anumit sens. 8 vr (înv) A se remarca. 9-10 vtr (Înv) A (se) arăta. 11-12 vti (Îrg) A îndrepta o armă spre... Si: a ochi, a ținti. 13 vi A înregistra ceva în scris. 14 vt A nota. 15 vt A face cunoscut. 16 vt (Rar) A lua aminte de ceva. 17 vt (Înv) A stabili. 18 viu A avea o anumită importanță.

ÎNSEMNÁ, (I) însémn, (II) însemnez, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn, vb. I. I. Tranz. 1. A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 2. A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare. 3. A delimita. II. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a marca, a arăta. ♦ (Despre cuvinte) A avea accepția de..., a exprima un anumit înțeles. ♦ A avea o anumită importanță, o anumită valoare. [Prez. ind. și: însemnez] – Lat. insignare sau în + semn.

ÎNSEMNÁ, însémn și însemnez, vb. I. I. Intranz. unipers. A avea un anumit înțeles, o anumită semnificație; a fi, a marca, a arăta, a reprezenta. L-am întrebat ce însemna acele stane de piatră. ISPIRESCU, L. 302. Arald, ce însemnează pe tine negrul port.? EMINESCU, O. I 97. ◊ Expr. A nu însemna nimic = a nu avea nici o însemnătate, nici o importanță, nici o valoare. O lacrimă în ochii ei Nimic nu-nseamnă. COȘBUC, P. I 79. Ce înseamnă asta? se spune pentru a arăta dezaprobarea față de purtarea cuiva. Ce înseamnă asta? Sperii copiii, unde te trezești? SAHIA, N. 53. ♦ (Despre cuvinte) A avea sensul de..., a exprima o anumită noțiune. ♦ A reprezenta..., a corespunde, a fi egal cu... A vorbi corect înseamnă a o face așa cum cere uzul lingvistic. VIANU, S. 6. Un han lîngă un șleah însemnează lucru mare. SADOVEANU, O. VII 28. II. Tranz. 1. A nota (prin scris sau prin alte semne), a face o însemnare, a scrie (a desena, a grava), a înregistra. Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103. Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3. Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89. ◊ Intranz. Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18. 2. A marca, a delimita, a determina. Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179. Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70. Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36. 3. A aplica unui lucru un semn caracteristic (după care să se poată recunoaște sau găsi ușor); a marca. Ciobanul înseamnă oile.Refl. pas. Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118. ◊ Expr. A însemna cu fierul roșu = a înfiera. 4. (Învechit) A indica, a nota. S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79. Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452. 5. (Rar) A lua act, a remarca, a observa, a afla. Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.

ÎNSEMNÁ vb. I. tr. 1. a face un semn distinctiv. 2. a scrie. 3. a delimita. II. intr. a avea un anumit înțeles; a marca. ◊ (despre cuvinte) a avea accepția de... ◊ a avea o anumită importanță, valoare. (< lat. insignare)

A ÎNSEMNÁ însémn 1. tranz. 1) A evidenția printr-un semn distinctiv; a marca. 2) (informații, imagini) A fixa (pentru sine) cu ajutorul unor semne grafice. 2. intranz. (despre obiecte, semne) A avea o anumită semnificație; a fi dotat cu o semnificație; a semnifica. [Și însemnez] /în + a semna

însemnà v. 1. a face un semn: pe omul rău îl însemnează D-zeu PANN; 2. a nota: a însemna în catalog; 3. a avea cutare înțeles: vorba însemnează multe; 4. a se distinge: s’aînsemnat prin fapte mărețe.

însémn, -éz, a v. tr. (din maĭ vechĭu semnez, d. lat. signare, a însemna; it. segnare, pv. senhar; fr. enseigner, a instrui, sp. enseñar, pg. ensinar.Înseamnă; să însemne). Fac un semn, marchez: însemn copaciĭ în pădure ca să găsesc drumu la înturnare. Observ semnele distinctive, aleg din mulțime, notez: gardistu șĭ-a însemnat cîțĭ-va pungașĭ. Scriŭ, notez: profesoru a însemnat un elev în catalog. Am înțelesu de: cuvîntu latin aqua însemnează „apă”. Am însemnătate, importanță: acest om însemnează mult în știință.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!însemná1 (a ~) (a nota) vb., ind. prez. 3 însemneáză

însemná vb., ind. prez. 1 sg. însémn/însemnéz, 3 sg. și pl. înseámnă/însemneáză

însemna (ind. prez. 3 sg. și pl. înseamnă)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNSEMNÁ vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. v. înregistra. 4. v. marca. 5. v. constitui. 6. v. semnifica. 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ când visezi un porumbel?) 9. v. rezulta.

ÎNSEMNÁ vb. v. deosebi, determina, distinge, evidenția, fixa, hotărî, ilustra, ochi, preciza, remarca, singulariza, stabili, statornici, ținti, viza.

ÎNSEMNA vb. 1. (înv.) a semna. (A ~ un obiect pentru a-l identifica.) 2. a marca. (~ un animal de tăiere.) 3. a consemna, a înregistra, a înscrie, a nota, a scrie, a trece, (înv.) a notifica, a semna. (~ într-un caiet cheltuielile zilnice.) 4. a arăta, a indica, a marca, a preciza. (Ceasul ~ timpul.) 5. a constitui, a fi, a forma, a reprezenta, (rar) a prezenta. (Acest capitol ~ partea esențială a lucrării.) 6. a ilustra, a marca, a reprezenta, a semnifica. (Acest roman ~ o dată în literatură.) 7. a semnifica, a simboliza, a spune, (înv.) a semna. (Această poreclă nu ~ nimic.) 8. a fi, a semnifica. (Ce ~ cînd visezi un porumbel?) 9. a reieși, a rezulta, a urma, (fig.) a se desprinde. (De aici nu ~ că...)

însemna vb. v. DEOSEBI. DETERMINA. DISTINGE. EVIDENȚIA. FIXA. HOTĂRÎ. ILUSTRA. OCHI. PRECIZA. REMARCA. SINGULARIZA. STABILI. STATORNICI. ȚINTI. VIZA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ALBO LAPILLO NOTARE DIEM (lat.) a însemna o zi cu o pietricică albă – A avea o zi bună. La romani era simbolul fericirii. V. și Nigro notanda lapillo.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

însemna, însemn v. t. a bate rău de tot (pe cineva).

a se însemna / a se înțepa fraierul expr. (d. victima unui hoț de buzunare) a-și da seama că i se umblă în buzunare.

Intrare: însemna (nota)
însemna2 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • însemnea
  • ‑nsemnea
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
(să)
  • însemnez
  • ‑nsemnez
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
(să)
  • însemnezi
  • ‑nsemnezi
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • însemnea
  • ‑nsemnea
(să)
  • însemneze
  • ‑nsemneze
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
însemna1 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT25)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnare
  • ‑nsemnare
  • însemnat
  • ‑nsemnat
  • însemnatu‑
  • ‑nsemnatu‑
  • însemnând
  • ‑nsemnând
  • însemnându‑
  • ‑nsemnându‑
singular plural
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
  • însemnați
  • ‑nsemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • însemn
  • ‑nsemn
(să)
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (tu)
  • însemni
  • ‑nsemni
(să)
  • însemni
  • ‑nsemni
  • însemnai
  • ‑nsemnai
  • însemnași
  • ‑nsemnași
  • însemnaseși
  • ‑nsemnaseși
a III-a (el, ea)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnă
  • ‑nsemnă
  • însemnase
  • ‑nsemnase
plural I (noi)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
(să)
  • însemnăm
  • ‑nsemnăm
  • însemnam
  • ‑nsemnam
  • însemnarăm
  • ‑nsemnarăm
  • însemnaserăm
  • ‑nsemnaserăm
  • însemnasem
  • ‑nsemnasem
a II-a (voi)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
(să)
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnați
  • ‑nsemnați
  • însemnarăți
  • ‑nsemnarăți
  • însemnaserăți
  • ‑nsemnaserăți
  • însemnaseți
  • ‑nsemnaseți
a III-a (ei, ele)
  • înseamnă
  • ‑nseamnă
(să)
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnau
  • ‑nsemnau
  • însemna
  • ‑nsemna
  • însemnaseră
  • ‑nsemnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

însemna (nota)

  • 1. tranzitiv A aplica, a pune un semn caracteristic de recunoaștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: marca 2 exemple
    exemple
    • Ciobanul înseamnă oile.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Cu omor și pustiire drumul lor se însemna. NEGRUZZI, S. I 118.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A nota (prin scris sau prin alte semne grafice), a face o însemnare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 sinonime: nota scrie înregistra 4 exemple
    exemple
    • Înregistrează vești ce vin din tot universul, înseamnă vești triste și vești bune. ANGHEL, PR. 103.
      surse: DLRLC
    • Cîte greșeli va face, să i le însemne cu cărbune pe ceva. CREANGĂ, A. 3.
      surse: DLRLC
    • Însemnă, pe grozavele acele porți de aramă, o mare cruce. NEGRUZZI, S. I 89.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Am dus-o cam anevoie numai cu răbușul. Ce folos că citesc orice carte bisericească; dacă nu știi a însemna măcar cîtuși de cît, e greu. CREANGĂ, A. 18.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 3 exemple
    exemple
    • Cu cofa de brad, Măriuca trecea prin iarbă spre casă și intra pe ușa care însemna în lumină o pată neagră. SADOVEANU, O. V 179.
      surse: DLRLC
    • Rari copaci, aliniați perpendicular, însemnau șoseaua județeană ce leagă Costeștii cu Roșiorii. REBREANU, R. I 70.
      surse: DLRLC
    • Piața se întinde ovală... însemnată cu stîlpușori de lemn. NEGRUZZI, S. I 36.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • S-apropie de scrinul ce i-l însemnase bolnavul. EMINESCU, N. 79.
      surse: DLRLC
    • Cred în sincerul și lealul ajutor ce mi se dă astăzi de imperiul rusesc și-mi însemnez de îndată mie și lumii întregi la ce anume scop are să-mi serve acest ajutor. ODOBESCU, S. III 452.
      surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv rar A lua act.
    exemple
    • Acest onorabil sărdar e director la Agie și am însemnat că el ne urmărește ca umbra peste tot locul. ALECSANDRI, T. 429.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină insignare
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • în + semn
    surse: DEX '09 DEX '98