14 definiții pentru înflăcăra


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înflăcăra [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / Pzi: ~rez / E: în- + flacără] 1-2 vtr (Fig) A (se) aprinde Si: a (se) emoționa, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona. 3-4 vtr (Fig) (A face să capete sau) a căpăta culoarea flăcării Si: a (se) înroși, a (se) îmbujora. 5 vi (Rar) A arde în flăcări.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma. 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora. – În + flacără.

ÎNFLĂCĂRÁ, înflăcărez, vb. I. Tranz. 1. A insufla avînt, a stîrni entuziasm; a entuziasma, a pasiona. Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59. ◊ Absol. Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35. Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31. ♦ Refl. A se aprinde, a se anima; a se pasiona, a se entuziasma. Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238. 2. A face să capete culoarea flăcării, a înroși, a împurpura. Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19. ◊ Refl. Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20. Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.

A ÎNFLĂCĂRÁ ~éz tranz. A face să se înflăcăreze; a învăpaia. [Sil. în-flă-] /în + flacără

A SE ÎNFLĂCĂRÁ mă ~éz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca flacăra); a se învăpăia. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se anima; a se ambala; a se antrena; a se entuziasma; a se electriza. /în + flacără

înflăcărà v. 1. a face să dea flacără, a aprinde; 2. a face flacără, a se aprinde; 3. fig. a excita, a irita.

înflăcăréz v. tr. (d. flacără. V. flăcărez). Fig. Aprind, învăpăĭez, entusiazmez, umplu de curaj: aceste vorbe înflăcărară armata.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înflăcărá (a ~) vb., ind. prez. 3 înflăcăreáză

înflăcărá vb., ind. prez. 1 sg. înflăcăréz, 3 sg. și pl. înflăcăreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. v. entuziasma.

ÎNFLĂCĂRÁ vb. v. antrena.

ÎNFLĂCĂRA vb. 1. a (se) înfoca, a (se) înroși, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încinge. (S-a ~ de emoție.) 2. a (se) entuziasma, a (se) însufleți, a (se) pasiona, (fig.) a (se) aprinde, a (se) încălzi, (rar fig.) a (se) învăpăia. (Proiectul l-a ~.)

Intrare: înflăcăra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcărare
  • ‑nflăcărare
  • înflăcărat
  • ‑nflăcărat
  • înflăcăratu‑
  • ‑nflăcăratu‑
  • înflăcărând
  • ‑nflăcărând
  • înflăcărându‑
  • ‑nflăcărându‑
singular plural
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înflăcărez
  • ‑nflăcărez
(să)
  • înflăcărez
  • ‑nflăcărez
  • înflăcăram
  • ‑nflăcăram
  • înflăcărai
  • ‑nflăcărai
  • înflăcărasem
  • ‑nflăcărasem
a II-a (tu)
  • înflăcărezi
  • ‑nflăcărezi
(să)
  • înflăcărezi
  • ‑nflăcărezi
  • înflăcărai
  • ‑nflăcărai
  • înflăcărași
  • ‑nflăcărași
  • înflăcăraseși
  • ‑nflăcăraseși
a III-a (el, ea)
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
(să)
  • înflăcăreze
  • ‑nflăcăreze
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcără
  • ‑nflăcără
  • înflăcărase
  • ‑nflăcărase
plural I (noi)
  • înflăcărăm
  • ‑nflăcărăm
(să)
  • înflăcărăm
  • ‑nflăcărăm
  • înflăcăram
  • ‑nflăcăram
  • înflăcărarăm
  • ‑nflăcărarăm
  • înflăcăraserăm
  • ‑nflăcăraserăm
  • înflăcărasem
  • ‑nflăcărasem
a II-a (voi)
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
(să)
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcărați
  • ‑nflăcărați
  • înflăcărarăți
  • ‑nflăcărarăți
  • înflăcăraserăți
  • ‑nflăcăraserăți
  • înflăcăraseți
  • ‑nflăcăraseți
a III-a (ei, ele)
  • înflăcărea
  • ‑nflăcărea
(să)
  • înflăcăreze
  • ‑nflăcăreze
  • înflăcărau
  • ‑nflăcărau
  • înflăcăra
  • ‑nflăcăra
  • înflăcăraseră
  • ‑nflăcăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înflăcăra înflăcărare înflăcărat

  • 1. A (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
    exemple
    • Nu mai avea pe căpetenia care să-i înflăcăreze. ISPIRESCU, M. V. 59.
      surse: DLRLC
    • absolut Ca scriitor revoluționar [Bălcescu] a scris discursuri, compuneri capabile să miște și să înflăcăreze. L. ROM. 1953, nr. 1, 35.
      surse: DLRLC
    • absolut Iscusita fată... Cu a ei cătătură ce înflăcăra. NEGRUZZI, S. II 31.
      surse: DLRLC
    • Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. REBREANU, R. I 238.
      surse: DLRLC
  • 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbujora împurpura înroși 4 exemple
    exemple
    • Vestea neașteptată i-a înflăcărat obrajii.
      surse: DLRLC
    • Pojarul zorilor de mai Înflăcărează valea toată. DEȘLIU, M. 19.
      surse: DLRLC
    • Deodată scînteiară sulițele de lumină ale soarelui, răsăritul se înflăcăra într-o fierbere argintie. SADOVEANU, O. VI 20.
      surse: DLRLC
    • Deasupra casei ei în infinit, ardea o stea roșie, se înflăcăra și se stingea. IBRĂILEANU, A. 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + flacără
    surse: DEX '09 DEX '98