ÎNFLACĂRA (-ărez, -acăr) I. vb. tr. 1 A face să dea flacără, a pune în flacări, a aprinde; Ⓕ: nu mai aveau pe căpetenia care să-i înflacăreze (ISP.); pacea de la Paris ne promitea Unirea Principatelor... și multe altele cari ne înflacărau mințile (GN.). II. vb. refl. 1 A da flacără, a se aprinde ¶ 2 Ⓕ A se aprinde; a se ațîța.