16 definiții pentru îndărătnic îndărăpnic îndărăptnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îndărătnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 80/9 / V: ~rămnic, ~răpnic, ~răptnic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndărăt + -nic] (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a (Pex) Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă Si: restanțier. 6 sf (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -e, adj. Care se încăpățînează, nu cedează (ușor), nu renunță, nu se lasă convins, încăpățînat, recalcitrant; care duce un lucru pînă la capăt, nu se descurajează, stăruitor, perseverent. La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153. Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49. ◊ (Adverbial) Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. ♦ (Rar, arhaizant) Rămas în urmă; dator. Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232. – Variantă: (regional) îndărắpnic, -ă (NEGRUZZI, S. I 84) adj.

ÎNDĂRẮTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpățânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădește stăruință în acțiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. ~nic

îndărắtnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil îndărătnic. Încăpățînat, înțestat, obstinat, care nu ascultă de sfatu altuĭa. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. În mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. – Vechĭ înderetnic. Și îndărăpnic (Mold.) și -ăvnic (Trans.).

îndărăpnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărăptnic, ~ă a vz îndărătnic

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

îndărâtnic a. 1. care dă îndărăt (primitiv despre cal), încăpățânaț; 2. fig. stăruitor, rezistent: muncă îndărâtnică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndărắtnic adj. m., pl. îndărắtnici; f. îndărắtnică, pl. îndărắtnice

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. v. încăpățânat. 2. ambițios, încăpățânat, îndârjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea scopului.)

ÎNDĂRĂTNIC adj. v. restanțier.

ÎNDĂRĂTNIC adj. 1. încăpățînat, recalcitrant, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg.) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. ambițios, încăpățînat, îndîrjit, perseverent, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea scopului.)

îndărătnic adj. v. RESTANȚIER.

Intrare: îndărătnic
îndărătnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicul
  • îndărătnicu‑
  • ‑ndărătnicul
  • ‑ndărătnicu‑
  • îndărătnică
  • ‑ndărătnică
  • îndărătnica
  • ‑ndărătnica
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicele
  • ‑ndărătnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicului
  • ‑ndărătnicului
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicei
  • ‑ndărătnicei
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicilor
  • ‑ndărătnicilor
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicelor
  • ‑ndărătnicelor
vocativ singular
plural
îndărăpnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicul
  • îndărăpnicu‑
  • ‑ndărăpnicul
  • ‑ndărăpnicu‑
  • îndărăpnică
  • ‑ndărăpnică
  • îndărăpnica
  • ‑ndărăpnica
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicele
  • ‑ndărăpnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicului
  • ‑ndărăpnicului
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicei
  • ‑ndărăpnicei
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicilor
  • ‑ndărăpnicilor
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicelor
  • ‑ndărăpnicelor
vocativ singular
plural
îndărăptnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicul
  • îndărăptnicu‑
  • ‑ndărăptnicul
  • ‑ndărăptnicu‑
  • îndărăptnică
  • ‑ndărăptnică
  • îndărăptnica
  • ‑ndărăptnica
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicele
  • ‑ndărăptnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicului
  • ‑ndărăptnicului
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicei
  • ‑ndărăptnicei
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicilor
  • ‑ndărăptnicilor
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicelor
  • ‑ndărăptnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndărătnic îndărăpnic îndărăptnic

    • exemple
      • La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153.
        surse: DLRLC
      • Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157.
        surse: DLRLC
      • Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293.
        surse: DLRLC
      • figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Rămas în urmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dator restanțier un exemplu
      exemple
      • Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndărăt + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09