18 definiții pentru încăleca încălica


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încăleca [At: COD. VOR. 54/1 / V: (îrg) ~lica / Pzi: încalec / E: ml *incaballicare] 1-2 vti A (se) sui călare Si: (îvp) a (se) încălăra (1-4). 3-4 vti (Înv; pex) A călări. 5 vi (Înv; d. popoare nomade sau d. armate) A părăsi un loc, plecând călare. 6 vi(Înv; îe) A ~ în oaste A pleca la război. 7 vi (Pop; îe) A ~ pe nevoie A ieși din sărăcie. 8-9 vtr (Pop; d. cabaline) A (se) împerechea. 10 vr (Pfm) A se suprapune. 11 vt (Pfm; c. i. oameni) A supune.

ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare.

ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ◊ Expr. A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice. ♦ P. anal. A se urca pe un obiect ca pe cal. 2. Refl. A se suprapune. 3. Tranz. Fig. A se face stăpân pe cineva; a domina, a supune. [Var.: (reg.) încălicá vb. I] – Lat. incaballicare.

ÎNCĂLECÁ, încalec, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales absol.) A se sui călare (pe cal sau pe alt animal). Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9. Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15. Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149. Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49. ◊ Intranz. (Complementul indică un cal sau alt animal) Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22. Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170. Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420. (Complementul indică un lucru) Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142. Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192. (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34. (Fig.) Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95. ◊ Refl. (Rar) Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119. ♦ (Cu privire la persoane) A așeza călare. Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575. ♦ (Cu privire la cai) A călări. Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42. Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242. 2. Refl. reciproc. A se suprapune (trecînd sau stînd unul peste altul). Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254. Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ◊ Fig. Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la oameni) A se face stăpîn, a pune stăpînire pe ceva, a subjuga, a supune. ♦ Intranz. (În expr.) A încăleca pe nevoie = a răzbi, a ieși deasupra unei nevoi. Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140. – Variantă: încălicá (COȘBUC, P. II 177, SEVASTOS, N. 169, ALECSANDRI, P. P. 387) vb. I.

A ÎNCĂLECÁ încálec 1. intranz. A se urca călare (pe un animal sau pe un obiect). ~ pe cal. ~ pe șa.~ pe nevoie a ieși din dificultăți materiale. 2. tranz. 1) (animale de călărie sau anumite obiecte) A merge călare. 2) fig. A lua sub dominație (prin mijloace reprobabile). /<lat. incaballicare

A SE ÎNCĂLECÁ pers. 3 se încálecă intranz. A veni deasupra (unul peste altul). Dinții se încalecă. /<lat. incaballicare

încălecà v. 1. a se urca pe cal; 2. fig. a domina: doar va încăleca pe nevoia CR. [Lat. CABALLICARE].

încălica v vz încăleca

ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.

ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.

ÎNCĂLICÁ vb. I v. încăleca.

încálec, a -ălecá v. intr. (mlat. cabállico, -áre, d. caballus, cal; it. cavalcare, pv. [en]cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar, pv. cavalgar). Vest. Mă urc pe cal saŭ șed pe cal: a încăleca pe cal, pe zid. V. tr. Mă pun călare: acest cal e greŭ de încălecat. Fig. Supun: sărăcia îl încălecase. Pun călare (încălărez): infanteriștĭ încălecațĭ. – În est -álic, -ălicát.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălecá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 încálecă

încălecá vb., ind. prez. 1 sg. încálec, 3 sg. și pl. încálecă, perf. s. 1. sg. încălecái


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLECÁ vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. v. călări. 3. v. coincide.

ÎNCĂLECA vb. 1. (înv.) a se încălăra. (~ pe cal.) 2. a călări. (~ un cal de rasă.) 3. a coincide, a se suprapune. (Două ședințe care se ~.)

A încăleca ≠ a descăleca


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

încălecá (încálec, încălecát), vb.1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, călare, descăleca.Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încăleca, încalec v. t. 1. a domina. 2. (vulg.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

Intrare: încăleca
verb (VT73)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecare
  • ‑ncălecare
  • încălecat
  • ‑ncălecat
  • încălecatu‑
  • ‑ncălecatu‑
  • încălecând
  • ‑ncălecând
  • încălecându‑
  • ‑ncălecându‑
singular plural
  • încalecă
  • ‑ncalecă
  • încălecați
  • ‑ncălecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalec
  • ‑ncalec
(să)
  • încalec
  • ‑ncalec
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (tu)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
(să)
  • încaleci
  • ‑ncaleci
  • încălecai
  • ‑ncălecai
  • încălecași
  • ‑ncălecași
  • încălecaseși
  • ‑ncălecaseși
a III-a (el, ea)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecă
  • ‑ncălecă
  • încălecase
  • ‑ncălecase
plural I (noi)
  • încălecăm
  • ‑ncălecăm
(să)
  • încalecăm
  • ‑ncalecăm
  • încălecam
  • ‑ncălecam
  • încălecarăm
  • ‑ncălecarăm
  • încălecaserăm
  • ‑ncălecaserăm
  • încălecasem
  • ‑ncălecasem
a II-a (voi)
  • încălecați
  • ‑ncălecați
(să)
  • încalecați
  • ‑ncalecați
  • încălecați
  • ‑ncălecați
  • încălecarăți
  • ‑ncălecarăți
  • încălecaserăți
  • ‑ncălecaserăți
  • încălecaseți
  • ‑ncălecaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalecă
  • ‑ncalecă
(să)
  • încalece
  • ‑ncalece
  • încălecau
  • ‑ncălecau
  • încăleca
  • ‑ncăleca
  • încălecaseră
  • ‑ncălecaseră
verb (VT73)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicare
  • ‑ncălicare
  • încălicat
  • ‑ncălicat
  • încălicatu‑
  • ‑ncălicatu‑
  • încălicând
  • ‑ncălicând
  • încălicându‑
  • ‑ncălicându‑
singular plural
  • încalică
  • ‑ncalică
  • încălicați
  • ‑ncălicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalic
  • ‑ncalic
(să)
  • încalic
  • ‑ncalic
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (tu)
  • încalici
  • ‑ncalici
(să)
  • încalici
  • ‑ncalici
  • încălicai
  • ‑ncălicai
  • încălicași
  • ‑ncălicași
  • încălicaseși
  • ‑ncălicaseși
a III-a (el, ea)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălică
  • ‑ncălică
  • încălicase
  • ‑ncălicase
plural I (noi)
  • încălicăm
  • ‑ncălicăm
(să)
  • încalicăm
  • ‑ncalicăm
  • încălicam
  • ‑ncălicam
  • încălicarăm
  • ‑ncălicarăm
  • încălicaserăm
  • ‑ncălicaserăm
  • încălicasem
  • ‑ncălicasem
a II-a (voi)
  • încălicați
  • ‑ncălicați
(să)
  • încalicați
  • ‑ncalicați
  • încălicați
  • ‑ncălicați
  • încălicarăți
  • ‑ncălicarăți
  • încălicaserăți
  • ‑ncălicaserăți
  • încălicaseți
  • ‑ncălicaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalică
  • ‑ncalică
(să)
  • încalice
  • ‑ncalice
  • încălicau
  • ‑ncălicau
  • încălica
  • ‑ncălica
  • încălicaseră
  • ‑ncălicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăleca încălecare încălecat încălica

  • 1. tranzitiv intranzitiv A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călări încălăra antonime: descăleca 11 exemple
    exemple
    • Dacă poftești să mergi și d-ta, încalecă îndată. ISPIRESCU, L. 9.
      surse: DLRLC
    • Genarul încălecă și zbură... în urma fugiților. EMINESCU, N. 15.
      surse: DLRLC
    • Încălecînd, se înturnă la palat. NEGRUZZI, S. I 149.
      surse: DLRLC
    • Mîndra calu-ncăleca, Spre Muncel vesel pleca. ALECSANDRI, P. P. 49.
      surse: DLRLC
    • Fata împăratului încălecă apoi pe Galben-de-Soare. ISPIRESCU, L. 22.
      surse: DLRLC
    • Hai, încalecă iute pe cal și te du la nuntă. CREANGĂ, P. 170.
      surse: DLRLC
    • Încălecați pe cai, pe măgari... și, după zmeu, la goană! ALECSANDRI, T. I 420.
      surse: DLRLC
    • reflexiv rar Pe cal s-a încălecat. SEVASTOS, N. 119.
      surse: DLRLC
    • Pe un cal l-încălica, La Brăila-l trimetea. TEODORESCU, P. P. 575.
      surse: DLRLC
    • Iapa sură pe care o încăleca un jocheu, a nu știu cărui domn... NEGRUZZI, S. I 42.
      surse: DLRLC
    • Purta platoșă ostășească și încăleca un cal negru. BĂLCESCU, O. II 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: răzbi un exemplu
      exemple
      • Munceau în dreapta și în stînga, că doar-doar a încăleca pe nevoie. CREANGĂ, P. 140.
        surse: DLRLC
    • 1.2. prin analogie A se urca pe un obiect ca pe cal.
      surse: DEX '09 DEX '98 4 exemple
      exemple
      • Încalec pe copacul doborît și-l curăț de crengi. STANCU, D. 142.
        surse: DLRLC
      • Încalecă pe un biet de lemn. ȘEZ. III 192.
        surse: DLRLC
      • (Formulă în povestiri) Am încălecat... pe-o șa și-am venit de v-am spus povestea așa. CREANGĂ, P. 34.
        surse: DLRLC
      • figurat Mă hotăresc a-mi scutura lenea și a încăleca pe condei. ALECSANDRI, C. 95.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A se suprapune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suprapune 3 exemple
    exemple
    • Norii, jos de tot, se mișcau în palii lungi, încălecîndu-se unii peste alții. D. ZAMFIRESCU, R. 254.
      surse: DLRLC
    • Pe sus stînci uriașe, diforme, se încalecă, se-nghesuiesc. VLAHUȚĂ, O. A. III 32.
      surse: DLRLC
    • figurat Meșterul Roman simți cuvintele încălecîndu-i-se încă din gîtlej. GALAN, Z. R. 87.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A se face stăpân pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domina subjuga supune

etimologie: