4 intrări
42 de definiții
din care- explicative DEX (30)
- ortografice DOOM (6)
- etimologice (2)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
ȚOP interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
țop1 i [At: ANON. CAR. / V: țup, ~a[1], țupa / E: fo] (Adesea cu valoare predicativă) 1-2 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o săritură (în timpul jocului) Si: (reg) țopâc (1-2). 3-4 (Și îcr hop) Exclamație care însoțește sau sugerează o mișcare bruscă Si: (reg) țopâc (3-4). 5-6 Exclamație care însoțește sau sugerează o cădere, o aruncare (a unui lucru). 7 (Reg; îcs) De-a țupa Numele unui joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 Exclamație care se rostește la sosirea cuiva. 9 Exclamație care se rostește la intervenția neașteptată a cuiva. 10 Exclamație care însoțește anunțarea unei întâmplări neașteptate.
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: țopai — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țop2 sm [At: (a. 1728) IORGA, S. D. XI, 265 / V: țoapă (Pl: țoape) sf, țof sm, țopf / Pl: ~i, (1-10) (reg) ~uri sn, țoape / E: săs tsōp (ger Zopf)] 1 (Îrg) Păr împletit cu panglică Si: coadă (58), cosiță (1). 2 (Îrg) Panglică împletită de femei în cosiță, ca podoabă. 3 (Îrg; pex) Panglică având diferite întrebuițări. 4 (Pop; reg; îe) Zamfirica toate le avea, numai ~ii îi lipsea Se spune despre cei scăpătați care își permit mai mult decât li s-ar cuveni. 5 (Pop; reg; îae) Se spune despre cei care se plâng că le lipsește ceea ce nu este absolut necesar. 6 (Pop; reg; rar; îe) A avea (sau a fi cu) ~i A fi mai grozav decât ceilalți. 7 (Îvr; îf țopf, determinat prin „zuluf”) Buclă de păr. 8 (Olt) Pană de la pălăria flăcăilor. 9 (Mun; Olt) Floare artificială pe care o poartă fetele și flăcăii la piept, în timpul nunții. 10 (Reg) Ață mai groasă întrebuințată ca șiret la pantofi. 11 (Reg) Moț1 de păr la animale și la oameni. 12 (Reg; îe) A avea ~ la limbă A pălăvrăgi. 13 (Reg; îae) A fi ironic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țop3 sn [At: LIUBA -IANA, M. 94 / Pl: ~uri / E: ger dal Zopf (ger Zapf „cep”)] (Ban) Scobitură executată în talpa casei, în piciorul de sus al prispei, în pereții unei galerii de mină etc. Si: pilugă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țop5 [At: MÎNDRESCU, I. G. 98 / Pl: ~i, țoape / E: țop2] 1 smf Nume dat românilor dintr-o anumită zonă a Munților Apuseni de către locuitori din alte regiuni, după portul părului Si: moț3. 2 sf (Fam) Persoană cu purtări grosolane Si: bădăran (3), țopârlan, (reg) țopan (1). 3 sf (Fam) Persoană lipsită de gust. 4 sf (Trs) Cal bătrân, neputincios, cu umblet greoi Si: mârțoagă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOP!2sau ȚUP! interj. 1 Exprimă o săritură, o săltătură de joc: Măriuca... îmi sărea, țop! înainte, ca o turturea (ALECS.); nici una nici alta, țop! se prinse lîngă dînsul în horă (ISP.); buzduganul... sări pe masă și de-aici, țup! pe cuiu (SB.) iese de subt scaun și, țup! în brațe la zmeu (VAS.); nici una nici două, el, țup! pe spatele omului (ȘEZ.) ¶ 2 Exprimă ivirea fără veste a cuiva într’un loc: încă nu apucaseră feciorii a aprinde lumînările, și dumneaei, țop! a și fost aici (ALECS.) atunci leul, țup! la dînsul în drum, cu gîndul ca să-l mănînce (MAR.) [onom.; comp. și srb. cop! rut. cuppa, etc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚOP1 sm. 1 Panglicuță ce se împletește în cosița fetelor: Zamfirica toate le avea, Numai ~i îi lipsea (PANN); Cum ai trecut, Dido, Oltu, De nu ți-ai înnecat țopu? (R.-COD.); Săruta-ți-ar neica ochii, Cum îți bate vîntul ~ii (PȘC.) ¶ 2 Poreclă dată Moțului (care-și împletește părul cu coadă) (FR.-CDR.) (WG.) [germ. Zopf].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚOP1 interj. (Și în forma țup) 1. (Adesea cu valoare verbală) Exclamație care însoțește o săritură sau o mișcare bruscă. V. țîști, hop. Atuncea păunul, țup jos, se dete iute peste cap. SBIERA, P. 33. Îmi sărea țop înainte ca o turturea. ALECSANDRI, T. 5. ◊ M-am dus la Galați... și cum am ajuns, nici una, nici două... țup în vapor. id. ib. 70. Cușmuța mea cu nărav... A făcut țup peste gard. MARIAN, S. 322. ◊ (Și în forma țupa, în corelație cu hop sau cu hopa, însoțește sau sugerează săltarea în timpul jocului) Hopa-țupa... amîndoi cîntăm. NEGRUZZI, S. III 12. Hopa-țupa cît ține nunta. MAT. FOLK. 708. Hop-țup, n-am să-mbuc Și la moară n-am să duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. ◊ Loc. adv. (Popular) De-a hupa, de-a țupa = de-a rostogolul. Sfîntu-ndat-a și picat De-a hupa, de-a țupa. MARIAN, S. 279. ♦ (Rar) Exclamație care sugerează o cădere. V. zdup. Hîța, bîța, Țup la pămînt (Mătăniile). SBIERA, P. 322. 2. Exclamație care se rostește în legătură cu sosirea sau cu intervenția neașteptată a cuiva undeva. Se pomeni cu zîna că vine, și nici una, nici alta, țop, se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. ◊ (Cu valoare verbală) Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, și țop și el... «Eu sînt Petru, copilul Răreșoaii». DELAVRANCEA, O. II 182. ♦ Exclamație care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. Eu cît și Cosma sîntem gata de logodnă și apoi, țop, ca din senin să-mi calc vorba. SLAVICI, N. I 107. Priviți-i... de-abia dați afară din slujbă și, țup în opoziție! ALECSANDRI, T. 1448. – Variante: țup, țupa interj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOP2, țopi, s. m. (Învechit și popular) Zuluf; p. ext. coadă împletită, panglică pe care și-o împletesc fetele în cosițe. Zamfira toate le avea, numai țopi îi lipsea. PANN, P. V. III 112.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚOP1 interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) sugerează o cădere. 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. ♦ Exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. [Var.: țup, țupa interj.] – Onomatopee.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȚOP2, țopi, s. m. (Înv.) Zuluf, p. ext. coadă împletită. ♦ Panglică îngustă pe care și-o împletesc fetele la cosițe. – Sas tsop (germ. Zopf).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ȚOP interj. 1) (se folosește drept strigăt când cineva face o săritură). 2) (se folosește pentru a exprima o schimbare bruscă de situație sau de atitudine). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
țop! int. indică o săritură repede sau o sosire neașteptată: țop cu norocul! [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țop m. coadă de păr, înnodată cu o panglică, la fetele țărance: toate le avea, numai țopi îi lipsia PANN. [Sas. TSOP = nemț. ZOPF].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) țop, interj. care arată o sosire subită pintr’o săritură (ca și hop): țop și el la chilipir! V. țup.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) țop m. (sas. tsop, d. germ. zopf, gîță, coadă de păr împletită. V. cĭuf 1). Munt. Pl. Zorzoane, panglicĭ. A avea țopĭ, a fi cu țopĭ, a fi maĭ breaz, maĭ grozav de cît altu: se fudulește parc’ar avea țopĭ! V. împopoțonez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUP interj. v. țop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUPA interj. v. țop.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
top6 sn vz țop3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
top5 sn vz țop2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țoapă4 sf vz țop2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țof1 sm vz țop2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țopai[1] i vz țop1 corectat(ă)
- În definiția principală, această variantă este tipărită: țopa — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țopf sm vz țop2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țup1 i vz țop1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țupa1 i vz țop1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUP! 👉 ȚOP!2
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
Țopi m. pl. alt nume dat Moților (după țopul ce le atârnă pe frunte).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țup! int. imită sgomotul săririi: țup! în vapor AL. [Onomatopee].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țup, interj. care arată zgomotu săririĭ pășind orĭ suindu-te în saŭ pe ceva: copiiĭ țup în copac, în căruță, pe casă. V. țop, zdup.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop/țop-țop interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
+hop-țop interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țop-țop v. țop
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
țop-țop v. țop
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
țup/țup-țup interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Etimologice
țop (-pi), s. m. – 1. Panglică, fundă. – 2. Poreclă dată moților, care obișnuiesc să-și împletească părul. Germ. Zopf, prin intermediul săs. tsôp (Borcea 216). În ciuda afirmației acestui autor, nu are nimic în comun cu țopîrlan, cel puțin cu primul sens; cu cel de-al doilea ar putea exista o confuzie, destul de naturală, între țop și țoapă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țop interj. – Exprimă ideea de salt sau de săritură neașteptată. – Var. țup(a), țopa. Creație expresivă: cf. hop, țuști și REW 8960b, sb., slov. cop, rut. cuppā (Candrea). – Der. țopăi (var. țupăi), vb. (a sări, a sălta; a dansa prost); țopăială, s. f. (săritură; dans); țoapă, s. f. (mitocan, dobitoc); țopîrlă (var. țopîrcă), s. f. (țăran, bădăran); țopîrlan, s. m. (mîrlan, mitocan), cf. ngr. τσοπάνης.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Enciclopedice
ȚOP poreclă dată moților < germ. Zopf „coadă”; cf. vb. a țopăi și ar. țopă < alb. tsope „felie”. 1. Țop, Cîrstea (din Brașov). (Sd X 414-415) scris și Țap; Țopu act. 2. Țopa, D. buc. act.; – ard. (Paș); – fam., mold. (16 A I 556, III 10; 17 B V 241). 3. Țopană act. 4. Țupa fam. act.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
țop, țopi s. m. persoană cu apucături grosolane; om necivilizat / prost crescut.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
țop, țopi, s.m. (reg.) 1. coadă de păr înnodată cu o panglică făcută de fetele de la țară. 2. floare artificială purtată la nunți.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țopi s.m. pl. (reg.) nume dat moților.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: MDA2 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țopinterjecție
- 1. Exclamație care însoțește o săritură, o mișcare bruscă sau (rar) care sugerează o cădere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Atuncea păunul, țup jos, se dete iute peste cap. SBIERA, P. 33. DLRLC
- Îmi sărea țop înainte ca o turturea. ALECSANDRI, T. 5. DLRLC
- M-am dus la Galați... și cum am ajuns, nici una, nici două... țup în vapor. ALECSANDRI, T. 70. DLRLC
- Cușmuța mea cu nărav... A făcut țup peste gard. MARIAN, S. 322. DLRLC
- În forma țupa, în corelație cu hop sau cu hopa, însoțește sau sugerează săltarea în timpul jocului. DLRLC
- Hopa-țupa... amîndoi cîntăm. NEGRUZZI, S. III 12. DLRLC
- Hopa-țupa cît ține nunta. MAT. FOLK. 708. DLRLC
- Hop-țup, n-am să-mbuc Și la moară n-am să duc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 387. DLRLC
-
- Hîța, bîța, Țup la pămînt (Mătăniile). SBIERA, P. 322. DLRLC
- De-a hupa, de-a țupa = de-a rostogolul. DLRLC
- Sfîntu-ndat-a și picat De-a hupa, de-a țupa. MARIAN, S. 279. DLRLC
-
-
- 2. Exclamație care se rostește la sosirea cuiva sau la intervenția neașteptată a cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Se pomeni cu zîna că vine, și nici una, nici alta, țop, se prinse lîngă dînsul în horă. ISPIRESCU, L. 213. DLRLC
- Un pîrlit află din auzite c-ar fi gol scaunul Moldovei, și țop și el... «Eu sînt Petru, copilul Răreșoaii». DELAVRANCEA, O. II 182. DLRLC
- 2.1. Cuvânt care exprimă o schimbare subită de atitudine, de situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eu cît și Cosma sîntem gata de logodnă și apoi, țop, ca din senin să-mi calc vorba. SLAVICI, N. I 107. DLRLC
- Priviți-i... de-abia dați afară din slujbă și, țup în opoziție! ALECSANDRI, T. 1448. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
țop, țopisubstantiv masculin
- 1. Zuluf. DLRLC DLRMsinonime: zuluf
- Zamfira toate le avea, numai țopi îi lipsea. PANN, P. V. III 112. DLRLC
- 1.1. Coadă împletită. DLRLC DLRM
- 1.2. Panglică pe care și-o împletesc fetele în cosițe. DLRLC DLRM
-
etimologie:
- tsop (din limba germană Zopf). DLRM