ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Rar; despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

învolta [At: COSTINESCU / Pzi: ~tez, învolt / E: învolt] 1-2 vir (D. flori) A (se) deschide învolt, a înflori bogat. 3 (D. flori) A înflori cu flori multe. 4 vr (Fig; d. păr) A se revărsa bogat peste umeri. 5 vr (Fig; d. manifestările oamenilor) A crește în intensitate. 6 vr (Fig; reg) A se îndrăgosti.

ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. și refl. (Despre flori) A se deschide învolt, a înflori bogat. ♦ Refl. (Despre părul capului etc.) A se revărsa bogat, îmbelșugat. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate. – Din învolt.

ÎNVOLTA, învoltez, vb. I. 1. Intranz. (Despre plante) A se deschide învolt, a înflori bogat. Adormise apele, Învoltase florile. DELAVRANCEA, S. 98. ◊ Refl. Fig. Pînă în miezul verii, Rusanda se învoltase ca o gherghină. POPA, V. 321. ♦ Refl. (Despre părul capului) A se revărsa bogat, îmbelșugat. Părul bălai și lucios... se învolta în umeri. DELAVRANCEA, V. V. 97. 2. Refl. Fig. (Despre manifestările oamenilor) A crește în intensitate, a se dezlănțui, a izbucni. Ura ce mocnea într-însul neadormită se învolta și se învolbura. M. I. CARAGIALE, C. 23.

învoltà v. 1. a-și deschide petalele: primăvara se învoaltă florile; 2. a se întinde: părul îi se învolta în umeri.

ÎNVOLT, ÎNVOALTĂ, învolți, învoalte, adj. (Rar) 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut², înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învoltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere).

învolt, ~oaltă a [At: GOLESCU, C., I, 327 / V: in~ / Pl: ~Iți, -e / E: ml *nvol(u)tus] 1 (D. plante) Bine dezvoltat. 2 (D. plante) Stufos. 3 (D. flori) Cu petale multe și dese Si: bătut. 4 (D. păr, pene, coamă) Des. 5 (Fig; d. glas) Matur și sonor. 6 În formă de arc Si: rotunjit. 7 (D. obraz) Cărnos (1).

ÎNVOLT, ÎNVOALTĂ, învolți, învoalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut², înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învoltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere).

ÎNVOLT, -OALTĂ, învolți, -oalte, adj. 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; (despre petale) numeros, bogat; înfoiat. Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale, În păr c-o floare-nvoaltă de răuruscă, – luna. STANCU, C. 124. Dar cînd să frîngă roza, învoaltele-i petale... Căzură deodată pe mîinile lui pale. ANGHEL, Î. G. 48. Eminescu ridică-n sus garoafa c-un gest delicat, se uită gînditor la petalele învoalte, de un roșu-închis. VLAHUȚĂ, O. A. 442. ◊ Fig. Amiaza era învoaltă și lumina fierbea ca în cupă șampania rece. CAMIL PETRESCU, U. N. 204. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, bogat, îmbelșugat. Păsări cu gîtul înalt și cu coada învoaltă. PAS, L. I 87. Părul tău rătunjit pe spate și învolt ca un fum auriu. DELAVRANCEA, A. 59. Să paști iarba cîmpului, Să bei apa muntelui... Ca să-ți crească coamă naltă, Coamă naltă și învoaltă. TEODORESCU, P. P. 72. ◊ Fig. Cînta cu glas de-abia învolt O doină ce-au adus-o-n sat Flăcăi de peste Olt. COȘBUC, P. I 254. 2. Rotunjit, rotund, în formă de arc, de evantai; umflat, înfoiat. Brațul stîng-nălțîndu-l, ea-și aduse mîna Pînă peste-obrajii rumeni și învolți. COȘBUC, P. I 250. Boltele învoalte ale malacoafelor și fustelor cusute. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: (învechit) învoltă (ODOBESCU, S. I 133) adj. f.

ÎNVOLTĂ adj. f. v. învolt.

ÎNVOLT ~oaltă (~olți, ~oalte) 1) (despre flori) Care are petale multe și dese; înfoiat; bogat. 2) (despre păr, pene etc.) Care este des; îmbelșugat. /<lat. invol[u]tus

învolt a. 1. des, stufos: păr învolt, mustăți învoalte; 2. cu foile îndesate și mari: floare învoaltă. [Lat. INVOL(U)TUS].

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a -á). Holbez.

1) învólt, -voáltă adj. (d. învolb). Vest. Bătut, cu maĭ multe rîndurĭ de petale: florĭ învoalte. Fig. Plin, bogat: vie’nvoaltă, mustățĭ învoalte.

2) învólt (mă), a -á, v. refl. (d. învolb, învolt). Vechĭ. Rostogolesc grămădind (rătunzind), învolburez.

învolta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învoltează, imperf. 3 pl. învoltau; conj. prez. 3 să învolteze

învolta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învoltează

învolta vb., ind. prez. 1 sg. învoltez, 3 sg. și pl. învoltează

învolt (rar) adj. m., pl. învolți; f. învoaltă, pl. învoalte

învolt (rar) adj. m., pl. învolți; f. învoaltă, pl. învoalte

învolt adj. m., pl. învolți; f. sg. învoaltă, pl. învoalte

învolt, f. învoaltă

învolt, -voaltă.

ÎNVOLTA vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)

ÎNVOLTA vb. a se înfoia. (Floarea se ~.)

ÎNVOLT adj. 1. bătut, bogat, înfoiat, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~oalte.) 2. v. bogat. 3. v. înfoiat.

ÎNVOLT adj. 1. bătut, bogat, înfoiat, rotat, (reg.) revărsat. (Flori ~.) 2. bogat, des, îmbelșugat. (Cu părul ~.) 3. înfoiat, umflat. (Fustă ~.)