7 definiții pentru rotunjit rătunzit rotunzit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 2. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji.

ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Cu o formă rotundă, cu un contur curb. ◊ Consoană rotunjită = consoană la rostirea căreia se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. Vocală rotunjită = vocală pronunțată cu participarea activă a buzelor, care se apropie formând o deschizătură circulară. 2. Mărit, sporit, întregit. [Var.: (reg.) rătunzít, -ă, rotunzít, -ă adj.] – V. rotunji.

rotunjit, ~ă [At: (a. 1799) GCR II, 168/33 / V: (reg) ~nzit, răt~, rătunzit / Pl: ~iți, ~e / E: rotunji] 1 a Cu formă rotundă (1). 2 a (D. dealuri, coline etc.) Rotund (5). 3 a (D. părți ale corpului) Gras (2). 4 a (D. ochi) Larg deschis Si: holbat (1). 5 a (D. mișcări) Rotund (9). 6 a Întregit. 7 a (D. cifre, sume) Rotund (8). 8-9 a, av (D. păr, mustăți etc.) Tăiat rotund (1) Si: scurtat. 10 av (Reg; îf rotunzat) Stabilit.

ROTUNJÍT, -Ă, rotunjiți, -te, adj. (Și în forma rotunzit) 1. Cu o formă rotundă (1), cu un contur curb. Colț rotunjit.Dealul se urca rotunzit, ca un sîn, iar marginile lui se prăvăleau repezi. GÎRLEANU, L. 29. Sulcina era bălaie, cu părul galben ca spicul copt și rotunjit pe spate. DELAVRANCEA, O. II 187. ◊ (Adverbial) Avea barbă și mustăți tăiate rotunjit și țepos. SADOVEANU, B. 96. ♦ (Despre ochi) Larg deschiși, holbați. Rămăsese ca fulgerat, cu ochii rotunziți, înfricoșați de groază. SADOVEANU, O. VII 62. ◊ Consoane rotunjite = consoane la rostirea cărora se adaugă o articulație suplimentară de rotunjire a buzelor. 2. (Despre părți ale trupului) Plin, gras, împlinit, rotund2 (2). 3. Mărit, sporit, întregit, împlinit. – Variante: rătunjít, -ă (ODOBESCU, S. I 105), rotunzít, -ă adj.

RĂTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit.

RĂTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit.

ROTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit.

ROTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit.

ROTUNZÍT, -Ă adj. v. rotunjit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROTUNJÍT adj. 1. v. gras. 2. v. mărit. 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.)

ROTUNJIT adj. 1. gras, împlinit, plin, rotund. (Brațe ~.) 2. mărit, sporit. (Avere ~.) 3. completat, împlinit, întregit. (Sumă ~.)

Intrare: rotunjit
rotunjit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunjit
  • rotunjitul
  • rotunjitu‑
  • rotunji
  • rotunjita
plural
  • rotunjiți
  • rotunjiții
  • rotunjite
  • rotunjitele
genitiv-dativ singular
  • rotunjit
  • rotunjitului
  • rotunjite
  • rotunjitei
plural
  • rotunjiți
  • rotunjiților
  • rotunjite
  • rotunjitelor
vocativ singular
plural
rătunzit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătunzit
  • rătunzitul
  • rătunzitu‑
  • rătunzi
  • rătunzita
plural
  • rătunziți
  • rătunziții
  • rătunzite
  • rătunzitele
genitiv-dativ singular
  • rătunzit
  • rătunzitului
  • rătunzite
  • rătunzitei
plural
  • rătunziți
  • rătunziților
  • rătunzite
  • rătunzitelor
vocativ singular
plural
rotunzit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotunzit
  • rotunzitul
  • rotunzitu‑
  • rotunzi
  • rotunzita
plural
  • rotunziți
  • rotunziții
  • rotunzite
  • rotunzitele
genitiv-dativ singular
  • rotunzit
  • rotunzitului
  • rotunzite
  • rotunzitei
plural
  • rotunziți
  • rotunziților
  • rotunzite
  • rotunzitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)