înapoia¹ [At: MARCOVICI, C. 113/7 / V: (înv) înapoi, napoia / S și: înn~ / Pzi: ~iez / E: înapoi] 1 vt A restitui. 2-3 vtr (Iuz) A (se) întoarce. 4 vt (Iuz; îe) A ~ pe cineva în lucru A împiedica pe cineva să muncească. 5 vt (Iuz; îae) A împiedica pe cineva să-și dezvolte inteligența. 6 vt (Iuz; fig) A disprețui. 7 vt (Iuz; fig) A umili. 8 vr (Fig) A rămâne în urmă. 9 vi (Fig) A regresa.

înapoia² pp vz înapoi¹

ÎNAPOIA (-oiez), ‼ ÎNAPOI (-oiesc) I. vb. tr. ① A da înapoi (un lucru împrumutat), a restitui: i-am împrumutat cartea, dar nu mi-a înapoiat-o încă; fă bine de înapoiește un leu tovarășului dumitale (CRG.) ¶ 2 A da mai la urmă, cu o treaptă mai jos. II. vb. refl. A se întoarce, a veni înapoi.

ÎNAPOIA¹ prep. (Urmat de un substantiv ori pronume în genitiv, de un pronume posesiv, de un pronume personal neaccentuat în cazul dativ sau de un numeral construit cu prep. «a») În urma, în spatele, îndărătul cuiva sau a ceva. Birja a trebuit să se oprească înapoia unui șir întreg de trăsuri și carete. CAMIL PETRESCU, O. II 351. Automobilele sanitare servesc numai pentru transportul răniților; ele lucrează înapoia frontului. MIRONESCU, S. A. 107.

ÎNAPOIA², înapoiez, vb. I. 1. Tranz. A da înapoi, a restitui. Beți-o toată, zise apoi către Găvan cînd vru să-i înapoieze sticla. REBREANU, I. 21. Trebuie să-mi înapoiezi scrisoarea pe care ți-o cer. CARAGIALE, O. III 306. ♦ A retroceda. Prin această pace, Austria a înapoiat, între altele, Oltenia, care a scăpat astfel de apăsătoarea ocupație austriacă. IST. R.P.R. 255. 2. Refl. A se întoarce la locul de unde a plecat; a reveni. Tot astfel se întîmpla și cu unii care se înapoiau. PAS, Z. I 214. A ieșit din curte, ca să nu se mai înapoieze niciodată. GALACTION, O. I 308. 3. Refl. și intranz. Fig. (Învechit) A da înapoi, a regresa, a decădea, a fi în declin. Istoria este măsura sau metrul prin care se poate ști dacă un popor propășește sau dacă se înapoiază. KOGĂLNICEANU, S. A. 45. – Variante: napoia (ALECSANDRI, P. P. 204) vb. I, (neobișnuit) înapoi (ALECSANDRI, S. 109) vb. IV.

ÎNAPOIA prep. (urmat de un substantiv în genitiv sau de un substitut al acestuia, exprimă un raport spațial, concretizând locul dindărătul cuiva sau a ceva) În urma; în spatele (cuiva sau a ceva); îndărătul; dinapoia. Înapoia casei. /Din înapoi

A ÎNAPOIA ~iez tranz. (obiecte, sume de bani împrumutate etc.) A da înapoi; a întoarce; a restitui; a înturna. ~ cuiva bunurile luate. /Din înapoi

A SE ÎNAPOIA mă ~iez intranz. 1) A veni înapoi (de unde a plecat); a se întoarce; a se înturna. 2) înv. (despre persoane, popoare, țări) A da înapoi (din punct de vedere al dezvoltării intelectuale, politice, economice, culturale). [Sil. în-a-po-ia] /Din înapoi

înapoià v. 1. a da înapoi, a restitui; 2. a rămânea înapoi, a întârzia; 3. refl. a veni înapoi, a se întoarce.

înapoi¹ [At: DOSOFTEI, PS. 288/42 / V: ~a, înăp~, îra~, na~, năp~, ra~ / S și: înna~ / E: în- + apoi] 1 av În direcția contrară înaintării Si: în spate, îndărăt. 2 av (Îlv) A da ~ A se retrage. 3-4 av (Îal; fig) A ceda (într-o discuție sau) într-o acțiune. 5 av (Îal; fig) A fi în regres. 6 av (Îlv) A veni ~ A reveni. 7 av (Îlv) A se da ~ A se codi. 8 av (Îla) Rămas ~ Retardat. 9 i (Reg; îf rapoi) Cuvânt cu care sunt mânate animalele. 10 av (Reg; îe) Târ năp~, târ năinte Boală nedefinită mai îndeaproape. 11 av (Înv) Mai sus. 12 av La locul de proveniență. 13 av În locul unde a fost mai înainte. 14 av (Îlv) A da (ceva) ~ A restitui. 15 av (Îe) A-și lua vorba ~ A-și retrage făgăduiala făcută. 16 av (Îae) A reveni asupra celor spuse, rectificându-le. 17 av Cu treaptă mai jos. 18 av Inferior altora ca valoare. 19 av La o dată anterioară celei prezente. 20 pp (Îf înapoia) În urma. 21 pp Îndărătul cuiva sau a ceva.

înăpoi av, pp vz înapoi

îrapoi av vz înapoi

napoi¹ av, pp, sn vz înapoi

napoi² v vz înapoia

napoia v vz înapoia

năpoi av, pp, sn vz înapoi

ÎNAPOI I. adv. În urmă, la spate, îndărăt; (P): la plăcinte înainte și la războiu ~ 👉 ÎNAINTE I. 1; a rămînea ~; a merge ~ ca racul; a se uita ~; a veni ~; a se întoarce ~, a veni iar la locul de unde a plecat; a-și lua vorba ~, a nu mai voi să se țină de vorbă; a da ~, a) a întoarce, a restitui, a da îndărăt un lucru împrumutat; b) a se retrage: calul... începe... a sări în două picioare și a da înapoi (CRG.); cu acest din urmă înțeles și: a se da ~. II. interj. Strigăt adresat cuiva, spre a se retrage, spre a se depărta: ~, nelegiuiților! III. ÎNAPOIA prep. construită cu genit. În urma, la spatele, îndărătul: ~ mea; ~ frontului [lat. in + ad-post].

ÎNAPOIAT adj. 1 p. ÎNAPOIA ¶ 2 Dat înapoi, restituit ¶ 3 Rămas înapoi (cu învățătura, cu mintea, cu civilizația, etc.) ¶ 4 Întors, revenit.

LUA (iau, iei, ia, luăm, luați, iau; -pf. luai; -part. luat) I. vb. tr. 1 A prinde cu mîna, a apuca ceva spre a ținea în mînă: ~ cu mînă, cu degetele; ~ armele, a se înarma; Ⓕ: ~ în mină o afacere, a se ocupa de aproape de ea ¶ 2 A prinde, a apuca pe cineva de o parte a corpului: ~ de mînă, de braț, de păr, de piept, de gît, de mijloc; ~ în brațe, în ghiare; Ⓕ: ~ în unghii ¶ 3 A prinde, a apuca altfel decît cu mînă: ~ jar din sobă cu lopățica ¶ 4 A băga în gură, a bea, a mînca; a respira: Iei cu noi un pahar de vin? – Nu iau nimic dimineața; n’am luat nimic în gură astăzi; ~ aer, a se plimba spre a respira aer curat; pr. ext. ~ apă, a intra, a pătrunde apa în ceva (într’o încălțăminte, într’o încăpere, etc.): ~ apă la galoși; o corabie ce luase apă se legăna odată la dreapta (S.-ALD.) ¶ 5 A pune, a așeza pe o parte a corpului său: ~ pe genunchi; ~ în cîrcă, în spate ¶ 6 A cuprinde: vedeai numai focuri în toate părțile, cît luai cu ochiul (l.-GH.); a-l ~ fiori, groaza, jalea ¶ 7 A pune stăpînire, a se face stăpîn pe ceva sau pe cineva; a ocupa cu sila; a cuceri: l-a luat Dumnezeu; să-l ia dracul; ~ cu asalt; ~ un oraș, o cetate, un tun, un steag ¶ 8 A apuca cu sila, a răpi; (P): cu sila poți ~ omului, dar cu sila nu-i poți da; ~ cuiva pîinea de la gură ¶ 9 A face să piardă, să se prăpădească: această lucrare mi-a luat prea mult timp ¶ 10 ~ viața, sufletul cuiva; să nu dormi în ziua de Sfîntu Gheorghe, că iei somnul mieilor (GOR.); ~ auzul, a asurzi: clopotele mari și mici sunau la o sută de biserici, de luau auzul (l.-GH.); ~ ochii, a orbii: sclipeau diamantele de pe dînsa, de luau ochii celor ce se uitau la ea (ISP.); ~ mintea, mințile, a face să-și piardă mintea ¶ 11 A paraliza, a poci: ~ o mînă, un picior, a rămînea olog, damblagiu: ielele i-au luat gura și picioarele (CRG.) ¶ 12 A pierde: își luase nădejdea de la dînsa (ISP.) ¶ 13 A tăia, a reteza: zmeii, cum intrau, el, hîrșt ! le lua capul (ISP.); Făt-frumos îi luă un picior cu săgeata (ISP.) ¶ 14 A fura: pungașul mi- luat toți banii din buzunar ¶ 15 A ridica spre a duce undeva: l-au luat pe sus ¶ 16 A scoate: ~ din cutie, din dulap; a-și ~ pălăria din cap; ~ sînge ¶ 17 A extrage, a împrumuta, a-și însuși: am luat acest pasaj din Seneca; am luat acest cuvînt de la Francezi ¶ 18 A duce cu sine: a-și ~ bastonul, pardesiul, cărțile; te iau cu mine la teatru ¶ 19 A se îmbrăca: ~ doliul, a se îmbrăca în haine de doliu ¶ 20 A se folosi, a se servi de ceva sau de cineva; a alege pentru un anumit scop: ~ un scaun, o trăsură, trenul, vaporul; ~ de martor, a invoca mărturia cuiva; ~ de model; ~ un titlu, a-și da un titlu: a luat titlul de domn ¶ 21 A alege, a dispune, a se hotărî într’un fel: ~ o hotărîre; ~ măsurile cuvenite ¶ 22 A face o anumită mișcare: ~ fuga; a-și ~ sborul ¶ 23 A merge, a apuca pe un drum, a se îndrepta într’o anumită direcție: ~ un drum greșit; să dăm foc satului și să luăm calea pădurilor (ISP.); a-și ~ cîmpii 👉 CÎMP 9; a-și ~ lumea în cap 👉 CAP 21 ¶ 24 A cumpăra, a-și procura ceva, a se îngrijji cu ceva pentru uzul personal: a-și ~ o pălărie; ~ o casă cu chirie; ~ pe datorie; ~ informațiuni, note ¶ 25 A primi: ~ sfatul. părerea cuiva; ~ lecțiuni ¶ 26 A tocmi, a primi în slujbă: ~ o bucatăreasă, o fată în casă, un rîndaș; ~ un profesor de muzică ¶ 27 ~ de nevastă, de soție, a se însura; ~ de bărbat, a se mărita ¶ 28 A primi la sine (în gazdă, etc.): ~ în pensiune; ~ un copil să-l crească ¶ 29 ~ asupră-și 👉 ASUPRA 4 ¶ 30 Ⓟ ~ în pîntece, a rămînea însărcinată ¶ 31 A socoti drept altul, a confunda cu altul: l-am luat drept secretarul școalei ¶ 32 A înțelege, a pricepe într’un fel sau altul, a tălmăci, a interpreta: ~ în nume de bine; ~ în înțeles rău; ~ în serios, în glumă ¶ 33 A trata pe cineva, a se purta cu cineva: ~ în rîs, în batjocură, în bătaie de joc, peste picior; ~ cu binișorul; cum o să știe el răbda, cînd l-or ~ cu răul! (VLAH.); nu mă ~ așa! ¶ 34 A cere (un preț): cît ia pentru o pereche de ghete! ¶ 35 ⚚ A primi (ceea ce se oferă): ia tot ce i se dă; ~ mită, bacșis ¶ 36 ~ înapoi, a retrage: a-și ~ vorba înapoi 👉 ÎNAPOI I. ¶ 37 A căpăta, a dobîndi: a-și ~ licență, doctoratul ¶ 38 A-și însuși: ~ un obiceiu rău ¶ 39 🩺 A căpăta o boală prin molipsire ¶ 40 A se trage, a deriva, a purcede: a-și~ naștere; a-și ~ numele ¶ 41 A începe: ~ ofensiva; ~ foc, a începe să ardă, a se aprinde; ~ la purtare, a începe să poarte; ~ la bătaie, la ceartă, a începe să bată, să certe; ~ cuvîntul, a începe să vorbească ¶ 42 A o ~, a apuca, a se îndrepta: a o ~ la dreapta, la stînga; zăriră niște palaturi care se învîrteau după soare și o luară într’acolo (ISP.); a o ~ la picior, la fugă, la sănătoasa, a începe să alerge, a fugi ¶ 43 A-l ~, a-l cuprinde, a avea o anumită sensație: a-l ~ cu cald, cu frig, cu fiori ¶ 44 Construit cu anumite substantive, formează locuțiuni cari se pot înlocui adesea cu un verb simplu: ~ aminte 👉 AMINTE 5; ~ apărarea, a apăra; ~ fuga, a fugi; ~ îndrăzneala, a îndrăzni; ~ loc, a se așeza; ~ parte, a participa; ~ pielea, a despuia (de piele); a-și ~ rămas bun, ziua bună, a se despărți cu urările obicinuite înainte de plecare; a-și ~ răspunderea, a se face răspunzător; ~ seama, etc. 👉 SEAMĂ; ~ cu vorba, a face să se gîndească la altceva; ~ la ochi(u) 👉 OCHIU I. 5. II. vb. refl. 1 A se prinde cu mîna, a se apuca de ceva: a se ~ cu mîinile de păr ¶ 2 A se ~ după cineva, a) a merge după dînsul, a-l urma, a-l urmări: văzîndu-l că iese din casă, m’am luat după el; se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două, și nu-l nemeri (ISP.); b) a imita pe cineva, a face ca dînsul, a-l asculta, a urma sfatul cuiva: rău e și ciudat a se ~ omul după gura satului (ISP.); m’am luat după capul tău cel sec (CRG.) ¶ 3 A se căsători: deși sînt aproape zece ani de cînd ne-am luat... n’am ajuns încă să fim... prieteni (VLAH.); de cînd se luaseră, ducea de geaba dorul unui copil măcar (CAR.) ¶ 4 A se purta: a se ~ bine, cu binișorul pe lîngă cineva ¶ 5 🩺 A căpăta o boală molipsitoare: boala asta se ia prin atingere; rîsul e o boală lipicioasă, se ia unul de la altul (BR.-VN.) ¶ 6 A se apuca să facă ceva: a se ~ la ceartă, la bătaie, la vorbă ¶ 7 F A se ~ cu ’uleaua, a se ameți cu băutura, a se îmbăta ușor ¶ 8 A se ~ de gînduri 👉 GÎND 10 ¶ 9 A uita de griji, de urît, etc. ocupîndu-se cu ceva, a se distra: se lua cu treaba și uita de urît (CRG.); ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca să ne luăm de urît (CRG.); ziua ca ziua, mă mai iau cu caprele, dar noaptea toate stihiile năpădesc pe mine (ALECS.) [lat. lĕvare „a ridica”].

NAPOI 👉 ÎNAPOI.

ÎNAPOI vb. IV v. înapoia².

ÎNAPOI adv. I. (Cu sens local) 1. În spate, în dos, îndărăt. Un voinic pe-un murg călare Înapoi se uită dus. IOSIF, PATR. 51. Scoate gresia... și o aruncă înapoi. ISPIRESCU, L. 25. La plăcinte înainte Și la război înapoi. CREANGĂ, P. 189. ◊ Expr. A da înapoi = a) a face cîțiva pași îndărăt, a se retrage. Calul fiului de crai... începe... a sări în două picioare și a da înapoi. CREANGĂ, P. 187. (Fig.) Făcînd un pas ca acesta nu mai puteam da înapoi. CARAGIALE, O. III 90; b) fig. a regresa, a decădea, a fi în declin. (Pleonastic) A se trage înapoi = a se retrage. Uncheașul s-a tras înapoi și a dat prin niște rîpi străine. SADOVEANU, V. F. 50. Rîul înapoi se trage... munții vîrful își clătesc. ALEXANDRESCU, M. 14. ♦ (Învechit; într-un text, ca trimitere la un pasaj anterior) Mai sus. Sinan-pașa fu apoi chemat la Constantinopol și depărtat din vizirat, după cum am văzut înapoi. BĂLCESCU, O. II 69. 2. La locul de proveniență, în locul unde a fost mai înainte. Plecarea înapoi a fost la opt seara. CAMIL PETRESCU, U. N. 124. Să aducă înapoi pe boieri. REBREANU, R. II 230. Peste zece minute căruța veni înapoi ca să mă ieie de a doua pară. ALECSANDRI, O. P. 258. ◊ Expr. A da înapoi = a restitui, a înapoia. Pămîntul înapoi nu-l mai dăm! REBREANU, R. I 133. A-și lua vorba înapoi = a-și retrage vorba, făgăduiala făcută, a-și călca angajamentul; a reveni asupra celor spuse, rectificînd o greșeală. Își luă vorba înapoi și... reduse coada vulpii pînă la vreo doi stînjeni. ODOBESCU, S. III 46. A veni înapoi = a reveni, a se întoarce. (Regional) A veni carte-napoi = a veni răspuns la o scrisoare. Ș-o venit carte-napoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 433. 3. Într-un loc inferior (ca valoare), cu o treaptă îndărăt, în urmă. Cîn’ te văd, mîndro, pe tine, Coasa mea nu taie bine; Cîn’ne-ntîlnim amîndoi, Rămîn cu lucru-napoi. ANT. LIT. POP. I 146. II. (Cu sens temporal) Mai demult, (mai) înainte de timpul actual. Înapoi cu veacuri...

ÎNAPOI adv. 1) În partea din spate; în urmă; îndărăt. ◊ A da ~ a) a se retrage; b) a ceda într-o acțiune, într-o discuție; c) a fi în declin; a regresa. 2) La locul pe care îl ocupa anterior; în locul unde se afla mai înainte; îndărăt. Du-te imediat ~. ◊ A da (ceva) ~ a înapoia; a restitui. A-și lua vorba ~ a-și retrage spusele; a renunța la cele afirmate anterior. 3) Cu o treaptă mai jos; într-un loc sau într-o situație mai dezavantajoasă. ◊ A da (pe cineva) ~ a coborî în rang (pe cineva); a retrograda. 4) Într-o perioadă de timp trecut; în urmă; îndărăt. Teoria e orientată ~. [Sil. în-a-] /în + apoi

înapoi adv. indică: 1. o direcțiune retrogradată, la spate: a privi înapoi; 2. o mișcare de retragere: s’a întors înapoi; 3. de întârziere: ceasornicul a rămas înapoi; 4. de alungare: înapoi, sceleratule! [V. apoi].

înapóĭ, prep. cu gen. (în și apoĭ). Dinapoĭ, după (cu stare saŭ mișcare): înapoĭa mea, înapoĭa caseĭ. Înapoi! Înapoĭa mea (adică du-te!) – Și rapóĭ (est) ca strigăt caluluĭ să se dea înapoĭ = „nazat”. V. dinapoĭ și cp. cu dinainte, înainte.

înapoĭéz v. tr. (d. înapoĭ). Restituĭ, daŭ înapoĭ ceĭa ce am luat. Rar. Scobor din rang. – Ca v. refl. cu înț. de „mă întorn” e un neol. de răŭ gust!

înapoia¹ (a ~) (desp. î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 1 sg. să înapoiez, 3 să înapoieze; ger. înapoind

înapoia² (desp. î-na-/în-a-) prep. (~ lui/sa)

!înapoia¹ (î-na-/în-a-) prep. (~ lui)

!înapoia² (a ~) (î-na-/în-a-) vb., ind. prez. 3 înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 să înapoieze; ger. înapoind

înapoia vb. (sil. mf. în-), ind. prez. 1 sg. înapoiez, 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. înapoieze; ger. înapoind

înapoia prep. (sil. mf. în-)

înapoia (ind. prez. 3 sg. și pl. înapoiază, 1 pl. înapoiem)

înapoi (desp. î-na-/în-a-) adv.

!înapoi (î-na-/în-a-) adv.

înapoi adv. (sil. mf. în-)

înapoi

înapoi.

înapoiez, -ind ger., -iere inf. s.

ET SEMEL EMISSUM VOLAT IRREVOCABILE VERBUM (lat.) un cuvânt o dată spus zboară fără să-l mai poți aduce înapoi – Horațiu, „Epistulae”, 1, 6, 31.

GIB MEINE JUGEND MIR ZURÜCK! (germ.) dă-mi tinerețea înapoi! – Goethe, „Faust”. Faust cere lui Mefisto împlinirea acestei dorințe, pentru a cerceta tainele Universului, pe care n-a reușit să le afle din cărțile studiate într-o viață de om.

RETRO SATANA! (lat.) înapoi Satană! – Matei 4, 10 și Marcu 8, 33. Cuvinte atribuite de evangheliști lui Iisus, prin care se exprimă, în mod obișnuit, refuzul unei propuneri făcute de o persoană.

VARE, VARE, REDDE MIHI LEGIONES! (lat.) Varus, Varus, dă-mi legiunile înapoi! – Suetoniu, „De vita XII Caesarum”. Strigătul lui Octavian August la primirea știrii că generalul Varus a pierdut trei vestite legiuni în luptele cu germanii. Strigăt de deznădejde în fața unei pierderi ireparabile.

ÎNAPOIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)

ÎNAPOIA vb. v. decădea, regresa.

ÎNAPOIA vb. 1. v. restitui. 2. v. rambursa. 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. v. întoarce.

înapoia vb. v. DECĂDEA. REGRESA.

ÎNAPOIA vb. 1. a da, a plăti, a restitui, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria?) 2. a rambursa, a restitui. (A ~ creditul primit.) 3. a reda, a restitui, (rar) a retrimite, (pop.) a întoarce, (înv.) a remite. (A ~ cuiva bunurile luate.) 4. a se întoarce, a reveni, a veni, (pop.) a se înturna, (prin Ban.) a proveni, (înv.) a se toarce, a se turna. (Cînd te-ai ~ acasă?)

ÎNAPOIA prep. dinapoia, dindărătul, după, îndărătul. (~ casei se află...)

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

ÎNAPOI adv. (local) 1. îndărăt. (Du-te imediat ~.) 2. dinapoi, dindărăt. (E orientat ~.)

A se înapoia ≠ a propăși, a progresa.

Înapoi ≠ înainte