LUA (iau, iei, ia, luăm, luați, iau; -pf. luai; -part. luat) I. vb. tr. 1 A prinde cu mîna, a apuca ceva spre a ținea în mînă: ~ cu mînă, cu degetele; ~ armele, a se înarma; Ⓕ: ~ în mină o afacere, a se ocupa de aproape de ea ¶ 2 A prinde, a apuca pe cineva de o parte a corpului: ~ de mînă, de braț, de păr, de piept, de gît, de mijloc; ~ în brațe, în ghiare; Ⓕ: ~ în unghii ¶ 3 A prinde, a apuca altfel decît cu mînă: ~ jar din sobă cu lopățica ¶ 4 A băga în gură, a bea, a mînca; a respira: Iei cu noi un pahar de vin? – Nu iau nimic dimineața; n’am luat nimic în gură astăzi; ~ aer, a se plimba spre a respira aer curat; pr. ext. ~ apă, a intra, a pătrunde apa în ceva (într’o încălțăminte, într’o încăpere, etc.): ~ apă la galoși; o corabie ce luase apă se legăna odată la dreapta (S.-ALD.) ¶ 5 A pune, a așeza pe o parte a corpului său: ~ pe genunchi; ~ în cîrcă, în spate ¶ 6 A cuprinde: vedeai numai focuri în toate părțile, cît luai cu ochiul (l.-GH.); a-l ~ fiori, groaza, jalea ¶ 7 A pune stăpînire, a se face stăpîn pe ceva sau pe cineva; a ocupa cu sila; a cuceri: l-a luat Dumnezeu; să-l ia dracul; ~ cu asalt; ~ un oraș, o cetate, un tun, un steag ¶ 8 A apuca cu sila, a răpi; (P): cu sila poți ~ omului, dar cu sila nu-i poți da; ~ cuiva pîinea de la gură ¶ 9 A face să piardă, să se prăpădească: această lucrare mi-a luat prea mult timp ¶ 10 ~ viața, sufletul cuiva; să nu dormi în ziua de Sfîntu Gheorghe, că iei somnul mieilor (GOR.); ~ auzul, a asurzi: clopotele mari și mici sunau la o sută de biserici, de luau auzul (l.-GH.); ~ ochii, a orbii: sclipeau diamantele de pe dînsa, de luau ochii celor ce se uitau la ea (ISP.); ~ mintea, mințile, a face să-și piardă mintea ¶ 11 A paraliza, a poci: ~ o mînă, un picior, a rămînea olog, damblagiu: ielele i-au luat gura și picioarele (CRG.) ¶ 12 A pierde: își luase nădejdea de la dînsa (ISP.) ¶ 13 A tăia, a reteza: zmeii, cum intrau, el, hîrșt ! le lua capul (ISP.); Făt-frumos îi luă un picior cu săgeata (ISP.) ¶ 14 A fura: pungașul mi- luat toți banii din buzunar ¶ 15 A ridica spre a duce undeva: l-au luat pe sus ¶ 16 A scoate: ~ din cutie, din dulap; a-și ~ pălăria din cap; ~ sînge ¶ 17 A extrage, a împrumuta, a-și însuși: am luat acest pasaj din Seneca; am luat acest cuvînt de la Francezi ¶ 18 A duce cu sine: a-și ~ bastonul, pardesiul, cărțile; te iau cu mine la teatru ¶ 19 A se îmbrăca: ~ doliul, a se îmbrăca în haine de doliu ¶ 20 A se folosi, a se servi de ceva sau de cineva; a alege pentru un anumit scop: ~ un scaun, o trăsură, trenul, vaporul; ~ de martor, a invoca mărturia cuiva; ~ de model; ~ un titlu, a-și da un titlu: a luat titlul de domn ¶ 21 A alege, a dispune, a se hotărî într’un fel: ~ o hotărîre; ~ măsurile cuvenite ¶ 22 A face o anumită mișcare: ~ fuga; a-și ~ sborul ¶ 23 A merge, a apuca pe un drum, a se îndrepta într’o anumită direcție: ~ un drum greșit; să dăm foc satului și să luăm calea pădurilor (ISP.); a-și ~ cîmpii 👉 CÎMP 9; a-și ~ lumea în cap 👉 CAP 21 ¶ 24 A cumpăra, a-și procura ceva, a se îngrijji cu ceva pentru uzul personal: a-și ~ o pălărie; ~ o casă cu chirie; ~ pe datorie; ~ informațiuni, note ¶ 25 A primi: ~ sfatul. părerea cuiva; ~ lecțiuni ¶ 26 A tocmi, a primi în slujbă: ~ o bucatăreasă, o fată în casă, un rîndaș; ~ un profesor de muzică ¶ 27 ~ de nevastă, de soție, a se însura; ~ de bărbat, a se mărita ¶ 28 A primi la sine (în gazdă, etc.): ~ în pensiune; ~ un copil să-l crească ¶ 29 ~ asupră-și 👉 ASUPRA 4 ¶ 30 Ⓟ ~ în pîntece, a rămînea însărcinată ¶ 31 A socoti drept altul, a confunda cu altul: l-am luat drept secretarul școalei ¶ 32 A înțelege, a pricepe într’un fel sau altul, a tălmăci, a interpreta: ~ în nume de bine; ~ în înțeles rău; ~ în serios, în glumă ¶ 33 A trata pe cineva, a se purta cu cineva: ~ în rîs, în batjocură, în bătaie de joc, peste picior; ~ cu binișorul; cum o să știe el răbda, cînd l-or ~ cu răul! (VLAH.); nu mă ~ așa! ¶ 34 A cere (un preț): cît ia pentru o pereche de ghete! ¶ 35 ⚚ A primi (ceea ce se oferă): ia tot ce i se dă; ~ mită, bacșis ¶ 36 ~ înapoi, a retrage: a-și ~ vorba înapoi 👉 ÎNAPOI I. ¶ 37 A căpăta, a dobîndi: a-și ~ licență, doctoratul ¶ 38 A-și însuși: ~ un obiceiu rău ¶ 39 🩺 A căpăta o boală prin molipsire ¶ 40 A se trage, a deriva, a purcede: a-și~ naștere; a-și ~ numele ¶ 41 A începe: ~ ofensiva; ~ foc, a începe să ardă, a se aprinde; ~ la purtare, a începe să poarte; ~ la bătaie, la ceartă, a începe să bată, să certe; ~ cuvîntul, a începe să vorbească ¶ 42 A o ~, a apuca, a se îndrepta: a o ~ la dreapta, la stînga; zăriră niște palaturi care se învîrteau după soare și o luară într’acolo (ISP.); a o ~ la picior, la fugă, la sănătoasa, a începe să alerge, a fugi ¶ 43 A-l ~, a-l cuprinde, a avea o anumită sensație: a-l ~ cu cald, cu frig, cu fiori ¶ 44 Construit cu anumite substantive, formează locuțiuni cari se pot înlocui adesea cu un verb simplu: ~ aminte 👉 AMINTE 5; ~ apărarea, a apăra; ~ fuga, a fugi; ~ îndrăzneala, a îndrăzni; ~ loc, a se așeza; ~ parte, a participa; ~ pielea, a despuia (de piele); a-și ~ rămas bun, ziua bună, a se despărți cu urările obicinuite înainte de plecare; a-și ~ răspunderea, a se face răspunzător; ~ seama, etc. 👉 SEAMĂ; ~ cu vorba, a face să se gîndească la altceva; ~ la ochi(u) 👉 OCHIU I. 5. II. vb. refl. 1 A se prinde cu mîna, a se apuca de ceva: a se ~ cu mîinile de păr ¶ 2 A se ~ după cineva, a) a merge după dînsul, a-l urma, a-l urmări: văzîndu-l că iese din casă, m’am luat după el; se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două, și nu-l nemeri (ISP.); b) a imita pe cineva, a face ca dînsul, a-l asculta, a urma sfatul cuiva: rău e și ciudat a se ~ omul după gura satului (ISP.); m’am luat după capul tău cel sec (CRG.) ¶ 3 A se căsători: deși sînt aproape zece ani de cînd ne-am luat... n’am ajuns încă să fim... prieteni (VLAH.); de cînd se luaseră, ducea de geaba dorul unui copil măcar (CAR.) ¶ 4 A se purta: a se ~ bine, cu binișorul pe lîngă cineva ¶ 5 🩺 A căpăta o boală molipsitoare: boala asta se ia prin atingere; rîsul e o boală lipicioasă, se ia unul de la altul (BR.-VN.) ¶ 6 A se apuca să facă ceva: a se ~ la ceartă, la bătaie, la vorbă ¶ 7 F A se ~ cu ’uleaua, a se ameți cu băutura, a se îmbăta ușor ¶ 8 A se ~ de gînduri 👉 GÎND 10 ¶ 9 A uita de griji, de urît, etc. ocupîndu-se cu ceva, a se distra: se lua cu treaba și uita de urît (CRG.); ne duceam băieții și fetele unii la alții cu lucrul, ca să ne luăm de urît (CRG.); ziua ca ziua, mă mai iau cu caprele, dar noaptea toate stihiile năpădesc pe mine (ALECS.) [lat. lĕvare „a ridica”].