ZVONIRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

zvonire sf [At: COȘBUC, AE. 62 / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvoni] (Rar) 1 (Reg) Bătaie (de clopot). 2 (Rar) Zbârnâială (2). 3 (Rar) Șuierat¹. 4 Susur. 5 (Rar) Răsunet. 6 (Rar) Circulare a știrilor, veștilor etc. (din om în om). 7 (Pex) Scornire. 8 (Înv; îf svonire) Zvon¹ (5).

zvonire s.f. Faptul de a (se) zvoni. • pl. -i. /v. zvoni.

ZVONIRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni. – V. zvoni.

ZVONIRE, zvoniri, s. f. Faptul de a se zvoni; fig. șuier, adiere (de vînt). Apoi reîncepea totuși glasul tăcerii, zvonirea vîntului peste petecele largi de zăpadă netopită, pe ogoare pustii zbîrlite de mușuroaiele de porumb retezat. DUMITRIU, N. 54.

ZVONIRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni; fig. adiere, șuier (de vînt).

svoni v vz zvoni

svonire sf vz zvonire

zvona v vz zvoni

zvoni [At: MARIAN, NA. 336 / V: (reg) ~na / S și: sv~ / Pzi: ~nesc / E: zvon¹] 1 vi (Reg; d. clopote) A bate (170). 2 vi (Rar; d. insecte) A zbârnâi (1). 3 vi (Spc; rar; d. păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. 4 vi (Rar; d. vânt) A șuiera. 5 vi (Rar; d. ape) A susura. 6 vi (D. glasul omenesc) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. 7 vrim (D. știri, vești) A circula (din om în om) Si: (înv) a se zvodi. 8 vrim (Pex) A se scorni.

zvoni vb. IV. 1 refl. impers. (despre zvonuri, știri, vești) A se răspîndi, a circula; a se scorni. Se zvonise că nu-și destăinuia obîrșia (M. I. CAR.). ◊ (tr.) Zvonise că Safta îi pune coarne (G. M. ZAMF.). 2 intr. (despre glasuri) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. Dinspre chilii... zvoneau mereu cîntări bisericești (TEOD.). 3 intr. (despre ape) A susura, a murmura. ♦ (despre vînt) A șuiera. ♦ (despre insecte) A zumzăi. 4 intr. (despre clopote) A bate. • prez.ind. -esc. și svoni vb. IV. /zvon¹ + -i.$

ZVONI, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre vești, știri, vorbe, subiectul gramatical fiind exprimat printr-o propoziție subiectivă) A se răspîndi, a se anunța, a se comunica; a se scorni. Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217. Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144. ◊ Tranz. (Folosit și absolut) A scorni și a răspîndi vești, știri, vorbe. Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142. Fig. Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105. ♦ A se face auzit, a se auzi. Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158. 2. Tranz. A face să sune, să răsune. Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159. ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. Apa zvonea domol ca într-o somnie. SADOVEANU, N. P. 34.

ZVONI, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspîndi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.

A SE ZVONI pers.3 se ~ește intranz. (despre știri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon

A ZVONI ~esc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a șopti. /Din zvon

svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat.

zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea’n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ.

zvonire (rar) s. f., g.-d. art. zvonirii; pl. zvoniri

zvonire (rar) s. f., g.-d. art. zvonirii; pl. zvoniri

zvonire s. f., g.-d. art. zvonirii; pl. zvoniri

!zvoni (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zvonește, 3 pl. se zvonesc, imperf. 3 sg. se zvonea; conj. prez. 3 să se zvonească; ger. zvonindu-se

zvoni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonesc, imperf. 3 sg. zvonea; conj. prez. 3 să zvonească

zvoni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonesc, imperf. 3 sg. zvonea; conj. prez. 3 sg. și pl. zvonească

ZVONI vb. v. bate, clipoci, dăngăni, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti.

ZVONI vb. v. afirma.

zvoni vb. v. BATE. CLIPOCI. DĂNGĂNI. MURMURA. SUNA. SUSURA. ȘOPOTI. ȘOPTI. ȘUȘOTI.

ZVONI vb. a se afirma, a se auzi, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, (înv. și reg.) a (se) suna, (reg.) a se slomni. (Se ~ că a plecat.)