2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVONÍRE, zvoniri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) zvoni.V. zvoni.

zvonire sf [At: COȘBUC, AE. 62 / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvoni] (Rar) 1 (Reg) Bătaie (de clopot). 2 (Rar) Zbârnâială (2). 3 (Rar) Șuierat1. 4 Susur. 5 (Rar) Răsunet. 6 (Rar) Circulare a știrilor, veștilor etc. (din om în om). 7 (Pex) Scornire. 8 (Înv; îf svonire) Zvon1 (5).

zvonire s.f. Faptul de a (se) zvoni. • pl. -i. /v. zvoni.

ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni.V. zvoni.

ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a se zvoni; fig. șuier, adiere (de vînt). Apoi reîncepea totuși glasul tăcerii, zvonirea vîntului peste petecele largi de zăpadă netopită, pe ogoare pustii zbîrlite de mușuroaiele de porumb retezat. DUMITRIU, N. 54.

ZVONÍRE, zvoniri, s. f. Faptul de a (se) zvoni; fig. adiere, șuier (de vânt).

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape, vânt) A susura, a murmura. – Din zvon.

zvoni [At: MARIAN, NA. 336 / V: (reg) ~na / S și: sv~ / Pzi: ~nesc / E: zvon1] 1 vi (Reg; d. clopote) A bate (170). 2 vi (Rar; d. insecte) A zbârnâi (1). 3 vi (Spc; rar; d. păsări) A scoate sunete caracteristice speciei. 4 vi (Rar; d. vânt) A șuiera. 5 vi (Rar; d. ape) A susura. 6 vi (D. glasul omenesc) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. 7 vrim (D. știri, vești) A circula (din om în om) Si: (înv) a se zvodi. 8 vrim (Pex) A se scorni.

zvoni vb. IV. 1 refl. impers. (despre zvonuri, știri, vești) A se răspîndi, a circula; a se scorni. Se zvonise că nu-și destăinuia obîrșia (M. I. CAR.). ◊ (tr.) Zvonise că Safta îi pune coarne (G. M. ZAMF.). 2 intr. (despre glasuri) A se auzi sau a răsuna de departe, confuz. Dinspre chilii... zvoneau mereu cîntări bisericești (TEOD.). 3 intr. (despre ape) A susura, a murmura. ♦ (despre vînt) A șuiera. ♦ (despre insecte) A zumzăi. 4 intr. (despre clopote) A bate. • prez.ind. -esc. și svoni vb. IV. /zvon1 + -i.$

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre vești, știri, vorbe, subiectul gramatical fiind exprimat printr-o propoziție subiectivă) A se răspîndi, a se anunța, a se comunica; a se scorni. Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217. Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18. Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144. ◊ Tranz. (Folosit și absolut) A scorni și a răspîndi vești, știri, vorbe. Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142. Fig. Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105. ♦ A se face auzit, a se auzi. Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158. 2. Tranz. A face să sune, să răsune. Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159. ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. Apa zvonea domol ca într-o somnie. SADOVEANU, N. P. 34.

ZVONÍ, zvonesc, vb. IV. 1. Refl. impers. (Despre vești, știri, vorbe) A se răspândi, a se comunica; a se scorni. 2. Tranz. A face să sune, să răsune (ceva). ♦ Intranz. (Despre ape) A susura, a murmura. – Din zvon.

A SE ZVONÍ pers.3 se ~éște intranz. (despre știri, vorbe) A se răspândi sub formă de zvon. /Din zvon

A ZVONÍ ~ésc 1. tranz. (obiecte de metal, de sticlă) A face să răsune. 2. intranz. (despre fenomene naturale) A produce un zgomot lin, continuu și plăcut; a susura; a murmura; a fremăta; a șopti. /Din zvon

svonì v. a se răspândi svonul: se svonește că a plecat.

zvonésc v. tr. (d. zvon; sîrb. zvoniti, a suna [v. tr.], rus. zvonitĭ, a suna, a divulga, a zvoni). Daŭ zvon, fac să pornească vestea’n lume. V. refl. Se zvonise că va fi războĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvoníre (rar) s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvoníre s. f., g.-d. art. zvonírii; pl. zvoníri

zvoní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zvonésc, imperf. 3 sg. zvoneá; conj. prez. 3 să zvoneáscă

arată toate definițiile

Intrare: zvonire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvonire
  • zvonirea
plural
  • zvoniri
  • zvonirile
genitiv-dativ singular
  • zvoniri
  • zvonirii
plural
  • zvoniri
  • zvonirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zvoni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvoni
  • zvonire
  • zvonit
  • zvonitu‑
  • zvonind
  • zvonindu‑
singular plural
  • zvonește
  • zvoniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvonesc
(să)
  • zvonesc
  • zvoneam
  • zvonii
  • zvonisem
a II-a (tu)
  • zvonești
(să)
  • zvonești
  • zvoneai
  • zvoniși
  • zvoniseși
a III-a (el, ea)
  • zvonește
(să)
  • zvonească
  • zvonea
  • zvoni
  • zvonise
plural I (noi)
  • zvonim
(să)
  • zvonim
  • zvoneam
  • zvonirăm
  • zvoniserăm
  • zvonisem
a II-a (voi)
  • zvoniți
(să)
  • zvoniți
  • zvoneați
  • zvonirăți
  • zvoniserăți
  • zvoniseți
a III-a (ei, ele)
  • zvonesc
(să)
  • zvonească
  • zvoneau
  • zvoni
  • zvoniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvonire

  • 1. rar Faptul de a (se) zvoni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat Șuier, adiere (de vânt).
      exemple
      • Apoi reîncepea totuși glasul tăcerii, zvonirea vîntului peste petecele largi de zăpadă netopită, pe ogoare pustii zbîrlite de mușuroaiele de porumb retezat. DUMITRIU, N. 54.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zvoni
    surse: DEX '98 DEX '09

zvoni

  • 1. reflexiv impersonal A se răspândi un zvon, a circula vestea; a se scorni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: afirma attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndată s-a zvonit din mocan în mocan pînă la primarele că Nastratin vrea să facă altă rugăminte. SADOVEANU, O. L. 217.
      surse: DLRLC
    • Prin sat se zvonește c-ai fi în legătură c-o zînă din pădure. AGÎRBICEANU, S. P. 18.
      surse: DLRLC
    • Se zvonise prin ziare Că-n Irlanda e-ntr-un sat Un bărbat grozav de tare. COȘBUC, P. I 144.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Folosit și absolut) A scorni și a răspândi vești, știri, vorbe.
      exemple
      • Ochii lumii văd de rău chiar cînd n-ar fi decît bine de văzut, iar gura ei zvonește și pe drept și pe nedrept. GALACTION, O. I 142.
        surse: DLRLC
      • figurat Vești mai mîndre ca-n poveste A zvonit pe frunză vîntul. BENIUC, V. 105.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A se face auzit, a se auzi.
      exemple
      • Ușor un zbor se zvonește De pasări albe ce freamătă. MACEDONSKI, O. I 158.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A face să sune, să răsune (ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Din roze ceruri ciocîrlia Zvonește cîntece semețe, Domnește-n toate veselia. MACEDONSKI, O. I 159.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zvon
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM