Definiția cu ID-ul 940177:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZVONIRE, zvoniri, s. f. Faptul de a se zvoni; fig. șuier, adiere (de vînt). Apoi reîncepea totuși glasul tăcerii, zvonirea vîntului peste petecele largi de zăpadă netopită, pe ogoare pustii zbîrlite de mușuroaiele de porumb retezat. DUMITRIU, N. 54.