3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂNTÁT2, -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

ZVÂNTÁT2, -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

ZVÂNTÁT1 s. n. Faptul de a (se) zvânta.V. zvânta.

zvântat1 sn [At: PAMFILE, I. C. 441 / Pl: ? / E: zvânta] Zvântare (1).

zvântat2, ~ă a [At: ECONOMIA, 43/9 / Pl: ~ați, ~e / E: zvânta] 1 Care și-a pierdut aproape toată umezeala Si: (îvp) zbicit3 (1), (îvr) zbiciulat. 2 (D. alimente) Care este parțial uscat (pentru a fi conservat). 3 (Înv; d. băuturi alcoolice) Care este ușor acru (sub influența aerului). 4 (D. timp; pex; d. mediu) Care este lipsit de precipitații abundente. 5 (Îvr; d. oameni) Slăbănog. 6 (Reg; d. coama calului) Agitat în vânt.

ZVÂNTÁT1 s. n. Acțiunea de a (se) zvânta și rezultatul ei. – V. zvânta.

ZVÂNTÁT2, -Ă, zvântați, -te, adj. Uscat ușor la vânt sau la soare; zbicit. – V. zvânta.

ZVÂNTÁT1 s. n. Acțiunea de a (se) zvânta (1).

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

zvânta [At: BIBLIA (1688), 1021/35 / V: (îvr) zvin~, (reg) zvinți, / S și: sv~ / Pzi: zvânt, (îvr) ~tez / E: ml exventare] 1-2 vtr A (-și) pierde din umezeală (la aer sau la soare) Si: a (se) usca, (îvp) a se zbici3 (1-2), a se zbiciula2 (1-2). 3 vr (Rar; d. rouă) A se evapora (4). 4 vt (C. i. lacrimi, sudoare; p. ext fața) A șterge. 5 vt(a) (Fig) A zdrobi (14). 6 vt (Pop; c. i. resurse, bunuri materiale, bani etc.) A secătui. 7 vt (Îvr) A aerisi (2). 8 vt (Îvr; c. i. obiecte) A agita în bătaia vântului. 9 vt (Nob) A azvârli în sus. 10 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie A bate zdravăn.

zvînta vb. I. 1 tr., refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. Pe lîngă garduri, s-a zvîntat pămîntul (TOPÎR.). ♦ (tr.; compl. indică lacrimi, sudoare sau, ext., ochi, obraji) A face să se usuce ștergînd. Își zvînta din cînd în cînd colțul pleoapelor cu marginea batistei (COCEA). 2 tr. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. Să afle el, mă zvîntâ! (MIR.). ◊ (în prop. consec., legat de diverse vb., exprimă intensitatea acțiunilor respective) Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă (SADOV.). Mănîncă de zvîntă. * Expr. A zvînta în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) v. bătaie. ♦ (compl. indică bani, bunuri, resurse materiale etc.) A slei, a epuiza, a secătui. Tata a zvîntat tot ce era în casă mai de preț (CĂL.). • prez.ind. zvînt, (înv., reg) -ez. /lat. *exventare.

zvîntat1 s.n. Faptul de a (se) zvînta. • /v. zvînta.

zvîntat2, -ă adj. Care și-a pierdut (aproape total umezeala); care este uscat parțial, mai ales la suprafață. Căutară un loc zvîntat să se așeze (STANCU). ♦ (despre alimente) Care este parțial uscat, pentru a fi conservat. Sfîrșii ospățul meu cu mere zvîntate și cu nuci (HOG.). ♦ (despre timp sau, ext., despre medii) Care este lipsit de precipitații abundente. Cînepă și porumbul au nevoie de un mediu mai zvîntat (AGRO.). • pl. -ți, – te. /v. zvînta.

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin. ♦ Tranz. A-și șterge, a-și usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. Fig. A distruge, a prăpădi, a nimici. ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. ♦ A slei, a epuiza, a secătui. ♦ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. [Prez. ind. și: zvântéz] – Lat. *exventare.

ZVÎNTA, zvînt, vb. I. Tranz. 1. A face să piardă din umezeală, a usca puțin; a zbici. [Vîntul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267. O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441. La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56. ◊ Refl. Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4. (În contexte figurate) Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57. ♦ A șterge un obiect umed, pentru a-l usca. Las’să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244. Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97. ♦ A face să sece (o sursă de umezeală). Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gind care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10. ♦ Fig. A secătui, a slei, a epuiza. Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE. ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Bea de zvîntă.Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29. Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258. 2. (Folosit și absolut) A distruge, a prăpădi, a nimici. Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31. Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. id. L. 156. ◊ Expr. A zvînta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn. (Eliptic) Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10. 3. (Neobișnuit)-A ridica, a zvîrli în sus. Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336. – Prez. ind. și: zvîntez (ALECSANDRI, O. 176).

ZVÎNTÁT2, -Ă, zvîntați, -te, adj. Uscat puțin (după ce a fost udat sau umezit, v. zbicit); (despre alimente) deshidratat, uscat (la vînt sau la soare) pentru a fi conservat. Pornim spre Cucuieți pe o cărăruie zvîntată. SADOVEANU, O. VIII 202. Măi Țîlică, ia vezi de vro două brazde zvîntate, să facem un așternut pentru dumnealui. HOGAȘ, M. N. 66. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele și dau peste o cutie cu țîri zvîntați ce-i luasem la drum. ALECSANDRI, T. I 310. [Carnea] sub formă de pastramă, adecă zvîntată de toate sucurile ei. I. IONESCU, M. 203.

ZVÎNTÁT1 s. n. Acțiunea de a zvînta.

ZVÂNTÁ, zvânt, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici. ♦ Tranz. A șterge, a usca (lacrimile, ochii, obrajii). 2. Tranz. A distruge, a nimici. Deteră în păgâni de-i zvântară (ISPIRESCU). ◊ Expr. A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate foarte tare. ♦ A slei, a secătui (prin jafuri, furturi). ◊ (În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective) Fură de zvântă. Bea de zvântă. [Prez. ind. și: zvântez] – Lat. *exventare.

A SE ZVÂNTÁ mă zvânt intranz. A se usca puțin (la suprafață); a se zbici. Rufele s-au zvântat. /<lat. exventare

arată toate definițiile

Intrare: zvântat (adj.)
zvântat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvântat
  • zvântatul
  • zvântatu‑
  • zvânta
  • zvântata
plural
  • zvântați
  • zvântații
  • zvântate
  • zvântatele
genitiv-dativ singular
  • zvântat
  • zvântatului
  • zvântate
  • zvântatei
plural
  • zvântați
  • zvântaților
  • zvântate
  • zvântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: zvântat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvântat
  • zvântatul
  • zvântatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zvântat
  • zvântatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zvânta
zvânta1 (1 -nt) verb grupa I conjugarea I
verb (VT3)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântă
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvânt
(să)
  • zvânt
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvânți
(să)
  • zvânți
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântă
(să)
  • zvânte
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
zvânta2 (1 -ntez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zvânta
  • zvântare
  • zvântat
  • zvântatu‑
  • zvântând
  • zvântându‑
singular plural
  • zvântea
  • zvântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zvântez
(să)
  • zvântez
  • zvântam
  • zvântai
  • zvântasem
a II-a (tu)
  • zvântezi
(să)
  • zvântezi
  • zvântai
  • zvântași
  • zvântaseși
a III-a (el, ea)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvânta
  • zvântă
  • zvântase
plural I (noi)
  • zvântăm
(să)
  • zvântăm
  • zvântam
  • zvântarăm
  • zvântaserăm
  • zvântasem
a II-a (voi)
  • zvântați
(să)
  • zvântați
  • zvântați
  • zvântarăți
  • zvântaserăți
  • zvântaseți
a III-a (ei, ele)
  • zvântea
(să)
  • zvânteze
  • zvântau
  • zvânta
  • zvântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zvântat (adj.)

  • 1. Uscat numai în parte, de obicei la vânt sau la soare.
    exemple
    • Pornim spre Cucuieți pe o cărăruie zvîntată. SADOVEANU, O. VIII 202.
      surse: DLRLC
    • Măi Țîlică, ia vezi de vro două brazde zvîntate, să facem un așternut pentru dumnealui. HOGAȘ, M. N. 66.
      surse: DLRLC
    • Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele și dau peste o cutie cu țîri zvîntați ce-i luasem la drum. ALECSANDRI, T. I 310.
      surse: DLRLC
    • [Carnea] sub formă de pastramă, adecă zvîntată de toate sucurile ei. I. IONESCU, M. 203.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zvânta
    surse: DEX '09 DLRM

zvântat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) zvânta.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi zvânta
    surse: DEX '98 DEX '09

zvânta

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să piardă sau a pierde din umezeală; a (se) zbici, a (se) usca puțin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: usca zbici (usca) attach_file 5 exemple
    exemple
    • [Vântul] năvălea furtunos pe cîte o uliță, încrețind apa lăculețelor, zvîntînd noroaiele și vechile cărări. MIHALE, O. 267.
      surse: DLRLC
    • O prăjină pe care se scot în zilele senine și cu soare albiturile și șorțurile la zvîntat. PAMFILE, I. C. 441.
      surse: DLRLC
    • La mal d-am ieșit, Din nări c-am suflat, Toate le-am zvîntat, Nimic n-am stricat. TEODORESCU, P. P. 56.
      surse: DLRLC
    • Pe lîngă garduri s-a zvîntat pămîntul. TOPÎRCEANU, B. 4.
      surse: DLRLC
    • figurat Drumul nostru tot nu s-a zvîntat De sîngele ce-a curs prin ani de moarte. DRAGOMIR, P. 57.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A-și șterge, a-și usca lacrimile, ochii, obrajii. A șterge un obiect umed, pentru a-l usca.
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Las’ să plouă!... Tu, iubite, Numai tu să-mi vii acasă, Ți-oi zvînta obrajii umezi Cu năframă de mătasă. IOSIF, T. 244.
        surse: DLRLC
      • Ș-atunci ea, cînd el glumește, Joacă pumnii și-l stropește Pe obraz, dar drăgălașă Tot ea-l zvîntă-n loc de cîrpă, Mîneca de la cămașă. COȘBUC, P. I 97.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A face să sece (o sursă de umezeală).
      exemple
      • Puțin stă așa, și odată-i fulgeră prin minte un gînd care-i zvîntă izvorul lacrimilor. CARAGIALE, S. 10.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: distruge nimici prăpădi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Puind mîna pe însuși armele turcilor, deteră în păgîni de-i zvîntară. ISPIRESCU, M. V. 31.
      surse: DLRLC
    • Făt-Frumos lovea cu pala de zvîntă, în toate părțile. ISPIRESCU, L. 156.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • eliptic Vă zvînt! Vă sparg capetele... Nici unul nu mai prind, dacă mă reped în voi. PREDA, Î. 10.
        surse: DLRLC
    • 2.2. A face să nu mai dispună de ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: epuiza secătui slei attach_file un exemplu
      exemple
      • Bîntuirile cumplite ale turcilor... ce zvîntau țara pe-ntrecutele. VLAHUȚĂ, la CADE.
        surse: DLRLC
    • 2.3. În propoziții consecutive, legat de diverse verbe, exprimă intensitatea acțiunilor respective.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Fură de zvântă. Mănâncă de zvântă. Bea de zvântă.
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Oameni răi, băiatule. Cum nu ești cu ochii pe ei, fură de zvîntă. SADOVEANU, M. C. 29.
        surse: DLRLC
      • Am cunoscut pe crudul Corița, care bătea pe verii mei de-i zvîntă. GHICA, S. 258.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv neobișnuit A zvârli în sus.
    surse: DLRLC sinonime: ridica attach_file un exemplu
    exemple
    • Guvernul să îndeasă... ca să apese mai greu și, prin presiunea sa, să zvînte în sus pe popor. ODOBESCU, S. III 336.
      surse: DLRLC

etimologie: