ZVÎNTAT², -Ă, zvîntați, -te, adj. Uscat puțin (după ce a fost udat sau umezit, v. zbicit); (despre alimente) deshidratat, uscat (la vînt sau la soare) pentru a fi conservat. Pornim spre Cucuieți pe o cărăruie zvîntată. SADOVEANU, O. VIII 202. Măi Țîlică, ia vezi de vro două brazde zvîntate, să facem un așternut pentru dumnealui. HOGAȘ, M. N. 66. Vameșii de la hotar încep a cotrobăi prin lăzile mele și dau peste o cutie cu țîri zvîntați ce-i luasem la drum. ALECSANDRI, T. I 310. [Carnea] sub formă de pastramă, adecă zvîntată de toate sucurile ei. I. IONESCU, M. 203.