4 intrări

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori1 + suf. -ea.

zorea sf [At: DDRF / V: (reg) ~rnele[1] sfp / Pl: ~ele / E: zori1 + -ea] 1 (Mpl; șîs ~ele urcătoare) Plantă ornamentală, cu tulpină volubilă, cu flori în formă de pâlnie, de culoare mov-roșcată, albastră etc. Si: (reg) adormițele, barba-împăratului, bună-dimineața, cățărătoare, clopoței, dimineață, garoafă, gramofon, gura paharului, hănăgele, holbură, norele, nouraș, pansele-boierești, patefon, porosică, răcorele, rochița rândunelei, rozetă, schimbăcioase, surlaipasi, tolcere, volbură, zbânțuitori, zori1 (16) (Ipomaea purpurea). 2 (Prc) Floarea zorelei (1). 3 (Lpl; șîs ~ele albe) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu flori albastre, răsfrânte și păroase Si: (reg) dimineață (19), hărăgele, răcorele, volbură (Pharbitis hederacea). 4 (Lpl) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu frunzele alterne, cu flori roșii, de formă tubulară Si: (reg) răcorele (Quamoclit pennata). 5 (Bot; reg; lpl) Volbură (Convulvulus arvensis). 6 (Reg; îc) ~ele-pitice Plantă nevolubilă, cu frunze înguste și lungi, cu flori mari în formă de pâlnie, colorate în albastru și alb, cu interiorul galben (Convolvulus tricolor). 7 (Îae și îc) ~ele de noapte Barba împăratului (Mirabilis jalapa). 8 (Îc) ~ele-bătute Planta Calystegia pubescens.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: zorele LauraGellner

zorea s.f. (bot.) 1 (mai ales la pl.; și zorele urcătoare) Plantă ornamentală, din familia convolvulaceelor, anuală sau perenă, cu tulpina volubilă, cu florile în formă de cupă alungită, de culoare mov-roșcată, albastră etc. (Ipomaea purpurea). 2 (la pl.; și zorele albe) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu florile albastre, răsfrînte și păroase (Pharbitis hederacea). 3 (la pl.) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu frunzele alterne, cu florile roșii, de formă tubulară (Quamoclitpennata). 4 Compus: (reg.) zorele-pitice (sau -de-noapte) = barba-împăratului (Mirabilis jalapa). • pl. -ele. /zori1 + -ea.

ZOREÁ, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomaea, Pharbitis); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori1 + suf. -ea.

ZOREÁ, zorele, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante agățătoare ornamentale, cu flori roșii sau albastre, avînd corola în formă de pîlnie (Ipomoea). La anul am să pun zorele, dar le ciugulesc găinile. ARDELEANU, D. 72. Lîngă brazdă, un pavilion cu zorele; acolo mîncau, acolo peste zi cucoana șefului își făcea lectura. BASSARABESCU, N. N. 86. Foaiă ș-o zorea, bună mi-e vremea, rea mi-e inima. TEODORESCU, P. P. 277.

ZOREÁ, zorele, s. f. Nume dat unor plante agățătoare ornamentale, cu flori roșii sau albastre, având corola în formă de pâlnie (Ipomaea). – Din zori1.

ZOREÁ, zoréle, s.f. Plantă decorativă agățătoare, având flori de diferite culori, cu corola în formă de pâlnie, care se deschid în zori și se închid când încălzește soarele.

zoreá f., pl. ele (cp. cu rus. zoră, leuștean, cu rut. zórĕa și zorĕá, stea, cu span. azorella, o plantă umbeliferă, și azarolla, ar. az-zorur, fructu unuĭ pom razaceŭ). Mold. Munt. Un fel de volbură cu florĭ marĭ viŭ colorate care se deschid spre seară și se închid cînd arde soarele (ipomoea purpúrea, cu varietatea convólvulus tricolor). – În Munt. și noreá.

ZORÍ3, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile1. – Din zori1.

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.

ZORÍ2, zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor1.

ziori1[1] ssp vz zori1 corectată

  1. În original, incorect accentuat: ziori1 LauraGellner

zorele[1] sfp vz zorea

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: zornele LauraGellner

zori1 smp [At: PSALT. HUR. 64v/12 / V: (înv) ziori, (reg) zurori sfp (îvr) zoare, zoari[1], zuori ssp / E: slv зорꙗ] 1 Lumină care se arată pe cer înainte de a răsări soarele Si: auroră (1). 2 (Pex) Parte a zilei când începe să se lumineze Si: auroră (2), crepuscul (6), (reg) zorilă (1). 3 (Îlav) În ~ de zi (sau de ziuă), sau până în ~ (sau în ~i zilei, în ~i zorilor), sau în (sau la) revărsatul ~lor, sau o dată cu ~le Dis-de-dimineață. 4 (Pex) Rază. 5 (Pfm; îlav) Din ~ în ~, sau din ~ (și până) în seară (ori noapte), sau din seară până-n ~ (Aproape) continuu Si: mereu, totdeauna. 6 (Îe) A se (re)vărsa (sau a se crăpa, a se ivi, a se zări, a miji) ~le (sau ~i, ~ de zi, ~ de ziuă), sau a da în fapt (sau a se crăpa, a se anunța) de ~ A începe să se lumineze. 7 (Iuz; îe) A suna (sau a bate) ~le A da semnalul de deșteptare dimineața, în cazărmi. 8 (Îvr) A cânta de ~ A face o serenadă tinerilor căsătoriți. 9 (Îvr) A cânta ca de ~ A cânta plăcut, agrabil. 10 (Îrg; îs) ~ de seară Amurg. 11 (art; pop) Dans popular care se joacă la nuntă. 12 (art; pop) Melodie după care se execută zorile (9). 13 (Pex) Melodie care se cântă miresei la uncrop. 14 (Reg; art; șîs cântecul ~lor, strigătul sau strigarea ~lor, ~le mortului, ~le de groapă) Bocet care se cânta mai ales la moartea unei persoane tinere. 15 (Olt) Colinde care se cântă în zori (2). 16 (Bot; reg) Zorea (1) (Ipomaea purpurea). corectată

  1. În original, variantele zoare și zoari, fără accent — LauraGellner

zori2 [At: MEȘT. MOȘ. 34/17 / Pzi: ~resc / E: zor1] 1 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A îndemna. 2 vt (Pex; c. i. oameni) A constrânge să acționeze în grabă Si: a grăbi, a presa. 3-4 vtrf (Rar; c. i. acțiuni) A grăbi (6). 5-6 vir A lucra febril Si: a se grăbi (7), a (se) iuți, (liv) a (se) alerta, (pop) a(-i) (sau a-și) da zor, a (se) sili, (îvp) a (se) pripi, (îrg) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (înv) a (se) cuprinde, a (se) sârgui, (reg) a (se) purta, a (se) sprinteni. 7-8 vir (Pex) A fî nerăbdător. 9 vi A merge iute Si: a se grăbi (3), a se precipita. 10 vtf (Rar; c. i. vehicule) A face să se deplaseze mai repede. 11 vi A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 12 vi (Rar) A susține ceva în mod stăruitor.

zori3 [At: LB / V: (înv) ziori, zăori / Pzi: ~resc / E: zori1] 1-2 vtrm (Îvr; adesea determinat prin „de ziuă”) A se lumina de ziuă. 3 vi (Reg; d. zori1) A se ivi. 4 vt (Reg; c. i. oameni) A cânta mirelui în dimineața nunții. 5 vr (Reg) A umbla cu colindul în seara de Crăciun. 6 vi (Trs) A cânta o serenadă cuiva (în zori de zi) de ziua onomastică sau de Anul Nou.

zor1 s.n. 1 Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sîrguință, febrilitate, însuflețire. Stă truda o clipă... Și zorul pornește mai aprig (VOIC.). ◊ Loc.adv. Cu zor sau cu (tot) zorul = în grabă, repede. Oamenii s-au întors nedumeriți spre locul care le era arătat cu atîta zor (GALAN). De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Baba scotocea de zor prin buzunarele șorțului (CĂL.). ◊ Loc.vb. A avea zor = a se grăbi. Cînd avem zor mare, chemăm și din afară (CA. PETR.). A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. Dă zor cailor, ca să ajungă mai repede. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A(-i sau a-și) da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. Am să-mi dau zor, ca să-mi iau, cît mai curînd, licența (SLAV.). A(-i) da zor (înainte) cu (sau că..., să...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dădu zor cu scrisul (VLAH.). 2 Necesitate, urgență neprevăzută, nevoie; strîmtorare, necaz. Armeanul avea alte zoruri (TUD.). ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar (ceva) numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... El n-avea nici un zor să se statornicească (VIN.). 3 (înv.) Atac militar; asalt. 4 (înv., reg.) Silnicie. ◊ Dor de zor = dragoste cu sila. ◊ Loc.adv. Cu zorul = cu forța, forțat. Lupta... să-i sărute mîinile cu zorul (CAR.). ◊ Expr. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală; a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). • pl. -uri. /<tc. zor „silă, forță”.

zori3 vb. IV. intr., refl. impers. (înv., reg.; adesea determ. prin „de ziuă”) A se ivi zorile, a se lumina de ziuă. • prez.ind. pers. 3 -ește. /zori1 + -i.

arată toate definițiile

Intrare: zorea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zorea
  • zoreaua
plural
  • zorele
  • zorelele
genitiv-dativ singular
  • zorele
  • zorelei
plural
  • zorele
  • zorelelor
vocativ singular
plural
Intrare: Zorea
Zorea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Zorea
Intrare: zori (grăbi)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zori
  • zorire
  • zorit
  • zoritu‑
  • zorind
  • zorindu‑
singular plural
  • zorește
  • zoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zoresc
(să)
  • zoresc
  • zoream
  • zorii
  • zorisem
a II-a (tu)
  • zorești
(să)
  • zorești
  • zoreai
  • zoriși
  • zoriseși
a III-a (el, ea)
  • zorește
(să)
  • zorească
  • zorea
  • zori
  • zorise
plural I (noi)
  • zorim
(să)
  • zorim
  • zoream
  • zorirăm
  • zoriserăm
  • zorisem
a II-a (voi)
  • zoriți
(să)
  • zoriți
  • zoreați
  • zorirăți
  • zoriserăți
  • zoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zoresc
(să)
  • zorească
  • zoreau
  • zori
  • zoriseră
Intrare: zori (ivi zorile)
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zori
  • zorire
  • zorit
  • zoritu‑
  • zorind
  • zorindu‑
singular plural
  • zorește
  • zoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zoresc
(să)
  • zoresc
  • zoream
  • zorii
  • zorisem
a II-a (tu)
  • zorești
(să)
  • zorești
  • zoreai
  • zoriși
  • zoriseși
a III-a (el, ea)
  • zorește
(să)
  • zorească
  • zorea
  • zori
  • zorise
plural I (noi)
  • zorim
(să)
  • zorim
  • zoream
  • zorirăm
  • zoriserăm
  • zorisem
a II-a (voi)
  • zoriți
(să)
  • zoriți
  • zoreați
  • zorirăți
  • zoriserăți
  • zoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zoresc
(să)
  • zorească
  • zoreau
  • zori
  • zoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zorea

  • 1. (la) plural Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie (Ipomoea purpurea).
    exemple
    • La anul am să pun zorele, dar le ciugulesc găinile. ARDELEANU, D. 72.
      surse: DLRLC
    • Lîngă brazdă, un pavilion cu zorele; acolo mîncau, acolo peste zi cucoana șefului își făcea lectura. BASSARABESCU, N. N. 86.
      surse: DLRLC
    • Foaiă ș-o zorea, bună mi-e vremea, rea mi-e inima. TEODORESCU, P. P. 277.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) singular Plantă care face parte dintr-una din aceste specii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Zori (1.) + sufix -ea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zori (grăbi)

  • 1. intranzitiv reflexiv A lucra cu grabă, febril; a da zor, a se grăbi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 5 exemple
    exemple
    • Așa zorim tovărășește, Umăr la umăr, tot mai tari. DEȘLIU, M. 21.
      surse: DLRLC
    • Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă. Dacă grîul nu e secerat la timp se scutură. STANCU, D. 104.
      surse: DLRLC
    • Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu. MACEDONSKI, O. I 112.
      surse: DLRLC
    • figurat Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
      exemple
      • Prin umezeala care străbătea pînă la oase, muncitorii zgribuliți, cu gulerele ridicate, cu pumnii strinși în fundul buzunarelor, zoreau somnoroși să ajungă la locul de adunare. BART, E. 288.
        surse: DLRLC
      • Spre albele ziduri aleargă-aleargă... Și tot către ele s-ajungă zorește, MACEDONSKI, O. I 147.
        surse: DLRLC
      • Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gîtul i-l bate cu pumnii-amîndoi. COȘBUC, P. I 206.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Stroe Vardaru zori pașii. C. PETRESCU, A. R. 6.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A insista pentru grăbirea unei acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • A zorit să plecăm. GALACTION, O. I 209.
      surse: DLRLC
    • Singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc, S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I 229.
      surse: DLRLC
    • Sfetnicul umbla zorind să se facă mai curînd nunta. ISPIRESCU, L. 227.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A îmboldi, a îndemna, a constrânge (pe cineva) să facă (ceva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: presa sili îmboldi îndemna attach_file 3 exemple
    exemple
    • Nitam-nisam, s-a iscat o cotiugă... zorită din stînga, țîșnind de pe o uliță îngustă. C. PETRESCU, A. R. 18.
      surse: DLRLC
    • Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pîrjolul. REBREANU, R. II 81.
      surse: DLRLC
    • Spiridon iese încet în dreapta, numărînd gologanii; Rică îl zorește de la spate. CARAGIALE, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A da viteză unui autovehicul.
      exemple
      • Pe drum, zorită de Bunea, mașinuța reintră în aceeași fugă. MIHALE, O. 524.
        surse: DLRLC
    • 3.2. rar A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • De-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară Și zoresc că-i om nebun Cine crede-n hori și-n fete, Eu pe cinstea mea vă spun... Nici de dascăl n-aș fi bun. COȘBUC, P. I 204.
        surse: DLRLC
    • 3.3. (Despre acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat).

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zori (ivi zorile)

  • 1. intranzitiv reflexiv impersonal popular A se ivi zorile (1.); a se crăpa de ziuă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cînd s-a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit. La CADE.
      surse: DLRLC
    • În pragul răsăritului, cu puțin înainte de a se lumina de ziuă... de a zori de ziuă. PAMFILE, CER. 26.
      surse: DLRLC DLRM

etimologie: