ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomoea purpurea); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

zorea sf [At: DDRF / V: (reg) ~rnele^[1] sfp / Pl: ~ele / E: zori¹ + -ea] 1 (Mpl; șîs ~ele urcătoare) Plantă ornamentală, cu tulpină volubilă, cu flori în formă de pâlnie, de culoare mov-roșcată, albastră etc. Si: (reg) adormițele, barba-împăratului, bună-dimineața, cățărătoare, clopoței, dimineață, garoafă, gramofon, gura paharului, hănăgele, holbură, norele, nouraș, pansele-boierești, patefon, porosică, răcorele, rochița rândunelei, rozetă, schimbăcioase, surlaipasi, tolcere, volbură, zbânțuitori, zori¹ (16) (Ipomaea purpurea). 2 (Prc) Floarea zorelei (1). 3 (Lpl; șîs ~ele albe) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu flori albastre, răsfrânte și păroase Si: (reg) dimineață (19), hărăgele, răcorele, volbură (Pharbitis hederacea). 4 (Lpl) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu frunzele alterne, cu flori roșii, de formă tubulară Si: (reg) răcorele (Quamoclit pennata). 5 (Bot; reg; lpl) Volbură (Convulvulus arvensis). 6 (Reg; îc) ~ele-pitice Plantă nevolubilă, cu frunze înguste și lungi, cu flori mari în formă de pâlnie, colorate în albastru și alb, cu interiorul galben (Convolvulus tricolor). 7 (Îae și îc) ~ele de noapte Barba împăratului (Mirabilis jalapa). 8 (Îc) ~ele-bătute Planta Calystegia pubescens.

zorea s.f. (bot.) 1 (mai ales la pl.; și zorele urcătoare) Plantă ornamentală, din familia convolvulaceelor, anuală sau perenă, cu tulpina volubilă, cu florile în formă de cupă alungită, de culoare mov-roșcată, albastră etc. (Ipomaea purpurea). 2 (la pl.; și zorele albe) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu florile albastre, răsfrînte și păroase (Pharbitis hederacea). 3 (la pl.) Plantă ornamentală, cu tulpina volubilă, cu frunzele alterne, cu florile roșii, de formă tubulară (Quamoclitpennata). 4 Compus: (reg.) zorele-pitice (sau -de-noapte) = barba-împăratului (Mirabilis jalapa). • pl. -ele. /zori¹ + -ea.

ZOREA 👉 ZORELE.

ZOREA, zorele, s. f. (La pl.) Nume dat mai multor specii de plante agățătoare ornamentale, cu flori mov-roșcate sau albastre, având corola în formă de pâlnie; bună-dimineața, adormițele (Ipomaea, Pharbitis); (și la sg.) plantă care face parte dintr-una din aceste specii. – Zori¹ + suf. -ea.

ZOREA, zorele, s. f. (Mai ales la pl.) Nume dat unor plante agățătoare ornamentale, cu flori roșii sau albastre, avînd corola în formă de pîlnie (Ipomoea). La anul am să pun zorele, dar le ciugulesc găinile. ARDELEANU, D. 72. Lîngă brazdă, un pavilion cu zorele; acolo mîncau, acolo peste zi cucoana șefului își făcea lectura. BASSARABESCU, S. N. 86. Foaiă ș-o zorea, bună mi-e vremea, rea mi-e inima. TEODORESCU, P. P. 277.

ZOREA, zorele, s. f. Nume dat unor plante agățătoare ornamentale, cu flori roșii sau albastre, avînd corola în formă de pîlnie (Ipomaea). – Din zori¹.

ZOREA, zorele, s.f. Plantă decorativă agățătoare, având flori de diferite culori, cu corola în formă de pâlnie, care se deschid în zori și se închid când încălzește soarele.

zoreá f., pl. ele (cp. cu rus. zoră, leuștean, cu rut. zórĕa și zorĕá, stea, cu span. azorella, o plantă umbeliferă, și azarolla, ar. az-zorur, fructu unuĭ pom razaceŭ). Mold. Munt. Un fel de volbură cu florĭ marĭ viŭ colorate care se deschid spre seară și se închid cînd arde soarele (ipomoea purpúrea, cu varietatea convólvulus tricolor). – În Munt. și noreá.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

zăori v vz zori³

ziori² v vz zori³

zorele^[1] sfp vz zorea

zori² [At: MEȘT. MOȘ. 34/17 / Pzi: ~resc / E: zor¹] 1 vt (C. i. ființe, mai ales oameni) A îndemna. 2 vt (Pex; c. i. oameni) A constrânge să acționeze în grabă Si: a grăbi, a presa. 3-4 vtrf (Rar; c. i. acțiuni) A grăbi (6). 5-6 vir A lucra febril Si: a se grăbi (7), a (se) iuți, (liv) a (se) alerta, (pop) a(-i) (sau a-și) da zor, a (se) sili, (îvp) a (se) pripi, (îrg) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (înv) a (se) cuprinde, a (se) sârgui, (reg) a (se) purta, a (se) sprinteni. 7-8 vir (Pex) A fî nerăbdător. 9 vi A merge iute Si: a se grăbi (3), a se precipita. 10 vtf (Rar; c. i. vehicule) A face să se deplaseze mai repede. 11 vi A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 12 vi (Rar) A susține ceva în mod stăruitor.

zori³ [At: LB / V: (înv) ziori, zăori / Pzi: ~resc / E: zori¹] 1-2 vtrm (Îvr; adesea determinat prin „de ziuă”) A se lumina de ziuă. 3 vi (Reg; d. zori¹) A se ivi. 4 vt (Reg; c. i. oameni) A cânta mirelui în dimineața nunții. 5 vr (Reg) A umbla cu colindul în seara de Crăciun. 6 vi (Trs) A cânta o serenadă cuiva (în zori de zi) de ziua onomastică sau de Anul Nou.

zor¹ s.n. 1 Activitate însuflețită, febrilă; grabă mare, urgență, sîrguință, febrilitate, însuflețire. Stă truda o clipă... Și zorul pornește mai aprig (VOIC.). ◊ Loc.adv. Cu zor sau cu (tot) zorul = în grabă, repede. Oamenii s-au întors nedumeriți spre locul care le era arătat cu atîta zor (GALAN). De zor = din plin, din toate puterile; cu înfrigurare, cu însuflețire, cu elan. Baba scotocea de zor prin buzunarele șorțului (CĂL.). ◊ Loc.vb. A avea zor = a se grăbi. Cînd avem zor mare, chemăm și din afară (CA. PETR.). A da cuiva zor = a grăbi, a îmboldi pe cineva să facă ceva. Dă zor cailor, ca să ajungă mai repede. ◊ Expr. Zor-zor = în mare grabă. A(-i sau a-și) da zor = a lucra, a acționa cu mare grabă. Am să-mi dau zor, ca să-mi iau, cît mai curînd, licența (SLAV.). A(-i) da zor (înainte) cu (sau că..., să...) = a nu mai conteni cu ceva, a insista. În atmosfera acestor generoase iluzii, el îi dădu zor cu scrisul (VLAH.). 2 Necesitate, urgență neprevăzută, nevoie; strîmtorare, necaz. Armeanul avea alte zoruri (TUD.). ◊ Expr. A nu avea zor de ceva (sau de cineva) = a) a nu-i trebui, a nu-i fi necesar (ceva) numaidecît; b) a nu-i păsa, a nu avea habar de ceva (sau de cineva). Ce zor ai? = ce-ți pasă? ce te interesează? ce-ți trebuie? A nu avea zor să... (sau de a...) = a nu avea interes să... El n-avea nici un zor să se statornicească (VIN.). 3 (înv.) Atac militar; asalt. 4 (înv., reg.) Silnicie. ◊ Dor de zor = dragoste cu sila. ◊ Loc.adv. Cu zorul = cu forța, forțat. Lupta... să-i sărute mîinile cu zorul (CAR.). ◊ Expr. A lua (pe cineva) la zor = a cere (cuiva) socoteală; a dojeni, a mustra. A lua (pe cineva) cu zorul = a constrînge, a forța (pe cineva). • pl. -uri. /<tc. zor „silă, forță”.

zori² vb. IV. 1 intr., refl. A lucra, a executa ceva cu mare grabă și silință. Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă (STANCU). ♦ (intr.) A merge iute, a iuți pasul, a se grăbi (să ajungă undeva). Din urmă, zoreau călăreții cu jungherele trase (SADOV.). 2 intr. A insista să se facă ceva în grabă. Sfetnicul umbla... zorind să se facă mai curînd nunta (ISP.). 3 tr. (compl. indică ființe, mai ales oameni) A îndemna, a încuraja sau, ext., a constrînge, a sili să facă (ceva). Îl zorea, clipind supărat din ochi (POPOV.). • prez.ind. -esc. /zor¹ + -i.

zori³ vb. IV. intr., refl. impers. (înv., reg.; adesea determ. prin „de ziuă”) A se ivi zorile, a se lumina de ziuă. • prez.ind. pers. 3 -ește. /zori¹ + -i.

ZORELE sf. pl. (‼ sg. ZOREA) 🌿 1 Plantă cu tulpina volubilă, acoperită cu peri; face flori mari, purpurii, cu corola în formă de pîlnie; originară din America de Sud, e mult cultivată ca plantă ornamentală, pentru decorarea zidurilor și a chioșcurilor, obținîndu-se, prin cultură, numeroase varietăți de colori; numită și „adormițele”, „barba-împăratului”, „holbură”, etc. (Ipomaea purpurea) (🖼 5379) ¶ 2 ZORELE-PITICE, plantă originară din regiunea mediteraneană, cu flori mari, tricolore, albastre, albe și înăuntru galbene, cu corola în formă de pîlnie (Convolvulus tricolor) (🖼 5380) [zori, deoarece florile se deschid în zori și se închid cînd apune soarele].

ZORI² (-resc) vb. intr. și refl. A se arăta zorile, a se crăpa de ziuă: zorește de ziuă; cînd s’a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit MERA. [zori³].

ZORI³ sf. (‼ sm.) pl. 1 🌦 Lumina ce se arată pe cer înainte de a răsări soarele, auroră; faptul zilei: Zori de ziuă se revarsă peste vesela natură (ALECS.); Cînd zorii se sting și stelele pică (EMIN.); la lumina zorilor, Nae recunoaște de sigur pe acea damă (CAR.); cînd se răvărsa de zori, drumeții pricepură că sînt aproape de Curtea-de-Argeș (ODOB.); în ~ de zi(uă), în zorile zilei, la răvărsatul (Trans. la crepetul) zorilor, dis-de-dimineață, cînd începe să se ivească zorile: a doua zi, în ~ de ziuă, eram pe drumul Cîmpinei (ODOB.); colo, de cătră dimineață, în ~ de zi, îl lovi un somn ne mai pomenit (RET.); demonul de dascăl are de gînd să ne ia în răvărsatul zorilor, să ne ducă în pădure, să ne omoare (ISP.); în crepetul zorilor, după ce s’a deșteptat, nu-și mai aducea... aminte cele visate (SLV.) ¶ 2 💫 Luceafărul-de-zori 👉 LUCEAFĂR 2 ¶ 3 🎖️ Zorile, sunarea din goarnă pentru deșteptarea soldaților: a suna zorile [bg. srb. zora].

ZORI¹ (-resc) I. vb. tr. A da zor cuiva, a-l grăbi peste măsură: Femeia tot îI zorește, strigînd: de, de, isprăvește... PANN.: sfetnicul umbla d’a ’n-cîtelea, zorind să se facă mai curînd nunta ISP.. II. vb. intr. și refl. A se grăbi, a lucra de zor: pe lanuri zoresc muncitorii, desculți, cu frunze de brusturi pe cap VLAH..

ZORIT adj. p. ZORI¹. Grăbit peste măsură: deocamdată nu era ~, avea din ce să trăească și mai putea să aștepte SLV.; – adv.: stă la o masă plecat pe un teanc de foi... și scrie ~ articolul de fond VLAH. ¶ ¶ NEZORIT.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. (Pop.) Intranz. și refl. A se ivi zorile¹. – Din zori¹.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă mare, a se grăbi, a da zor. Așa zorim tovărășește, Umăr la umăr, tot mai tari. DEȘLIU, M. 21. Trebuie să zoriți. Timpul nu așteaptă. Dacă grîul nu e secerat la timp se scutură. STANCU, D. 104. Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu. MACEDONSKI, O. I 112. ◊ Fig. Mi-a plăcut în jurul meu Să văd flăcăi pe bătătură Și cobza cu isonu-n gură Să-mi zornăie zorind mereu. COȘBUC, P. I 198. ◊ Tranz. Manole-ncepea, Sforile-ntindea, Lucrul că-mi zorea, Zidul că-mi zidea. TEODORESCU, P. P. 462. ♦ A se grăbi (să ajungă undeva); a merge iute, a iuți pașii. Prin umezeala care străbătea pînă la oase, muncitorii zgribuliți, cu gulerele ridicate, cu pumnii strinși în fundul buzunarelor, zoreau somnoroși să ajungă la locul de adunare. BART, E. 288. Spre albele ziduri aleargă-aleargă... Și tot către ele s-ajungă zorește, MACEDONSKI, O. I 147. Pașa mai tare zorește: Cu scările-n coapse fugaru-și lovește Și gîtul i-l bate cu pumnii-amîndoi. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Stroe Vardaru zori pașii. C. PETRESCU, A. R. 6. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. A zorit să plecăm. GALACTION, O. I 209. Singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc, S-omoare p-un flăcău la joc. COȘBUC, P. I 229. Sfetnicul umbla zorind să se facă mai curînd nunta. ISPIRESCU, L. 227. 3. Tranz. A îmboldi, a îndemna; a sili. Nitam-nisam, s-a iscat o cotiugă... zorită din stingă, țîșnind de pe o uliță îngustă. C. PETRESCU, A. R. 18. Primarul Pravilă, zelos și înfrigurat, zorise lumea să se adune parc-ar fi izbucnit pîrjolul. REBREANU, R. II 81. Spiridon iese încet în dreapta, numărînd gologanii; Rică îl zorește de la spate. CARAGIALE, O. I 80. ♦ A da viteză unui autovehicul. Pe drum, zorită de Bunea, mașinuța reintră în aceeași fugă. MIHALE, O. 524. ♦ A susține ceva cu stăruință, a-i da zor cu ceva. De-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară Și zoresc că-i om nebun Cine crede-n hori și-n fete, Eu pe cinstea mea vă spun... Nici de dascăl n-aș fi bun. COȘBUC, P. I 204.

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. (Uneori în expr. a zori de ziuă) A se crăpa de ziuă, a se ivi zorile. Cînd s-a deșteptat, cîntau rîndunelele și se zorea în răsărit. La CADE. În pragul răsăritului, cu puțin înainte de a se lumina de ziuă... de a zori de ziuă. PAMFILE, CER. 26.

ZORI², zoresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A lucra cu grabă, cu repeziciune; a da zor, a se grăbi. ♦ A merge iute, a iuți pașii, a se grăbi să ajungă undeva. 2. Intranz. A insista pentru grăbirea unei acțiuni. 3. Tranz. A constrînge, a sili, a îmboldi, a îndemna (pe cineva) să facă (ceva). ♦ (Rar) A susține ceva în mod stăruitor, a-i da zor cu ceva. – Din zor².

ZORI³, pers. 3 zorește, vb. IV. Intranz. și refl. A se ivi zorile. – Din zori¹.

A SE ZORI pers.3 se ~ește intranz. A se ivi zorile; a se face ziuă. /Din zori

A ZORI ~esc 1. intranz. 1) A lucra cu grabă; a se grăbi. 2) A merge repede. 2. tranz. 1) (acțiuni, procese etc.) A face să se desfășoare într-un ritm mai rapid (uneori nejustificat); a grăbi; a pripi; a precipita; a accelera; a urgenta. 2) (persoane) A forța să acționeze (mai repede). 3) rar A susține stăruitor. 4) (persoane) A sili printr-o presiune permanentă și îndelungată (să acționeze într-un anumit fel); a presa. /Din zor

zorèle f. pl. plantă de ornament cu flori mari frumoase, albastre, albe și înăuntru galbene (Convolvulus tricolor). [Lit. (mândra) zorilor].

zorì v. 1. a da zor; 2. a se grăbi foarte, a se sili din răsputeri.

1) zorésc v. tr. (d. zor). Grăbesc, fac să lucreze maĭ răpede: maĭ încet, că nu te zorește nimenea! Grăbesc, ĭuțesc: a zori lucru. V. refl. Nu te zori! V. intr. Mă grăbesc.

2) zorésc v. intr. (d. zorĭ). Trans. Rar. Zorește de ziŭă, se arată zorile.

zorea s. f., art. zoreaua, g.-d. art. zorelei; pl. zorele

zorea s. f., g.-d. art. zorelei; pl. zorele, art. zorelele

zorea s. f., pl. zorele

zori¹ (a ~) (a se ivi zorile) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. să zorească

zori² (a ~) (a da zor; a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, 3 sg. zorește, imperf. 1 zoream; conj. prez. 1 sg. să zoresc, 3 să zorească

zori³ (a ~) (a se ivi zorile) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească

zori² (a ~) (a grăbi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 să zorească

zori (a se ivi zorile) vb., ind. prez. 3 sg. zorește, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. zorească

zori (a da zor) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zoresc, imperf. 3 sg. zorea; conj. prez. 3 sg. și pl. zorească

a se zori în BL, XIV, p. 113, am discutat expresia a se zori de ziuă, și am arătat că, după părerea mea, este primitivă, formată de la zori de ziuă, pe cînd a se zări de ziua se datorează unei etimologii populare, dealtfel nu prea reușite. Observ că mi-a scăpat o notă a acad. Iorgu Iordan, BPh., VII-VIII, p. 276, care, referindu-se la Bogrea, Omagiu Bianu,. 53, și la Zs. f. rom. Phil., L, p. 121, crede că a se zări de ziuă a devenit a se zori sub influența substantivului zori. Această ipoteză nu e deloc verosimilă. În primul rînd, a se zări de ziuă are nevoie de justificare, căci, dacă analizăm expresia cu atenție, constatăm că o confuză. În al doilea rînd, a se zări de ziuă pare că se limitează la Muntenia, pe cînd a se zori de ziuă este răspîndit în toată țara (vezi dicționarele, care aduc fiecare alte citate, și articolul meu pomenit mai sus). Cred și eu, ca și acad. Iorgu Iordan, că a avut un amestec a zori (de la zor), dar în sens contrar: cînd a fost împrumutat zor și s-a format derivatul a zori, acesta a putut împinge la diferențierea lui a se zori de ziuă, care a devenit astfel a se zări de ziuă.

Zor/ea, -el, -eni, -ești etc. v. Lazăr II B 3, 4.

CONVOLVULUS L., ZORELE PITICE, VOLBURĂ, fam. Convolvulaceae. Gen originar din regiunile temperate și subtropicale, peste cca 150 specii, plante erbacee, mar puțin, subfrutescente pînă la mici arbuști, unele erecte, altele volubile sau repente, înalte de 40-50 cm. Flori, (caliciul liber, ovar 2-locular, stigmat cu lobi cilindric-cuneați) infundibuliforme, viu colorate. Plante rustice, cu înflorire (vara) bogată.

IPOMOEA L., ZORELE, NORELE, fam.. Convolvulaceae. Gen originar din America de S, cca 400 specii, volubile sau tîrîtoare, cu creștere rapidă. Flori infundibuliforme, campanulate sau tubulare, cu cele mai variate culori. Frunze cordat-ovate, lung-pețiolate.

QUAMOCLIT Moench, ZORELE, fam. Convolvulaceae. Gen originar din America tropicală și India, pînă la 15 specii, anuale, erbacee, volubile, tulpini subțiri. Flori roșii sau galbene (caliciul cu 5 sepale verzi, egale, corolă cu tubul îngust-infundibuliform, limbul cu 5 lobi, mai mult sau mai puțin întins sau campanulat, stamine exerte), solitare sau în raceme umbeliforme, la vîrful pedunculilor axilari. Fruct cu 4 loji.

ZOREA s. (BOT.; Ipomaea sau Pharbitis purpurea; mai ales la pl.) (pop.) bună-dimineața, (reg.) adormițele (pl.), răcorele (pl.), rozetă, schimbăcioase (pl.), volbură, barba-împăratului.

ZOREA s. (BOT.; Ipomaea sau Pharbitis purpurea; mai ales la pl.) (pop.) bună-dimineața, (reg.) adormițele (pl.), răcorele (pl.), rozetă, schimbăcioase (pl.), volbură, barba-împăratului.

ZORI vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei acțiuni.)

ZORI vb. 1. a (se) grăbi, a (se) iuți, (livr.) a (se) alerta, (înv. și pop.) a (se) pripi, a (se) sili, (înv. și reg.) a (se) păzi, a spori, a (se) steji, (reg.) a (se) purta, (înv.) a (se) curînda, a (se) sîrgui, a (se) sprinteni. (Se ~ să ajungă la timp.) 2. a (se) grăbi, a (se) precipita. (Nu e nevoie să vă ~.) 3. a grăbi, (fig.) a presa. (Timpul ne ~.) 4. a se grăbi, (grecism înv.) a proftaxi. (Se ~ a trimite mandatul.) 5. a accelera, a grăbi, a iuți, a urgenta, (astăzi rar) a pripi. (A ~ încheierea unei operații.)

zorí, zoresc, v.r. A se ivi zorile; faptul dimineții: „Când o zorit zorile, / Îi cântau clopotele” (Memoria, 2001: 105). – Din zori „lumina de dimineață” (DLRM, MDA).

zori, zoresc, vb. refl. – A se ivi zorile; faptul dimineții: „Când o zorit zorile, / Îi cântau clopotele” (Memoria, 2001: 105). – Din zori „lumina de dimineață” (DLRM, DEX, MDA).