3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

znopi v vz snopi

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate). 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură. ♦ Fig. Fascicul de lumină, de raze luminoase etc. 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție. – Din sl. snopŭ.

SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. Fig. (Fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ Refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop.

snop [At: PO 127/12 / V: (pop) zn~ / Pl: ~i, (rar) ~uri sn / E: vsl снопъ] 1 sm Legătură de tulpini de plante subțiri, în general de plante păioase secerate, dispuse paralel Si: (reg) mătrăcală. 2 sm (Reg; îs) ~ul (cel ori) de deasupra sau (cel din ori de pe) vârf sau din vârf Snopul (1) de grâu care se pune pieziș, în vârful unei clăi sau grămezi de snopi (1), formând o apărătoare de ploaie Si: (reg) măgar, popă2. 3 av (Reg; îe) A adormi ~ A adormi brusc. 4 av (Îe) A lega ~ A lega foarte strâns. 5 sm Buchet (de flori). 6 sm Tufă. 7 sm (Pan) Grup restrâns de obiecte de același fel. 7 sm (Fig; pan) Grup restrâns de elemente de același fel care constituie o unitate, o selecție etc. Si: mănunchi. 8 sm (Pan) Grup de raze luminoase sau vizuale cu secțiune bine delimitată Si: fascicul, mănunchi, (rar) sul. 9 sm (Spc; șîs ~ de gloanțe, ~ de schije) Totalitatea gloanțelor, a alicelor sau a schijelor trase deodată cu o armă.

snopi [At: URECHE, L. 175 / V: (pop) zn~ / Pzi: ~pesc / E: snop] 1 vt (Reg) A strânge și a lega în snopi (1). 2 vt A bate foarte rău Si: a stâlci, a bumbăci (3), a strivi, a tăbăci, a zdrobi, a zvînta, (pop) a stopși, (îrg) a tărbăci, (reg) a otânji, a toropi2, a melestui, (fam) a burduși (2), a cotonogi (10). 3 vt (Înv) A trânti la pămînt. 4 vt (Înv) A masacra într-o bătălie. 5 vt (Ban) A tăia carne în bucățele. 6 vr (Rar) A se extenua din cauza unei munci grele. 7 vr (Reg) A se zbate pentru a scăpa.

SNOP, snopi, s. m. 1. Legătură de tulpini de plante subțiri (mai ales de grîu sau de alte cereale secerate), făcută din mai multe mănunchiuri. Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11. Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96. ◊ Fig. Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144. Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104. 2. Nume dat unui grup de lucruri de același fel, care formează un mănunchi, o legătură. Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622. Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107. Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270. ◊ (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172. – Pl. și: (rar) snopuri (EMINESCU, O. I 44).

SNOPÍ, snopesc, vb. IV. Tranz. 1. (Regional, rar) A strînge și a lega cerealele în snopi, a face snopi. (Absol.) Foaie verde sălcioară, Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311. 2. (Uneori determinat prin «în bătaie» sau «în bătăi») A bate foarte rău, a bate strașnic pe cineva. Știa că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi. CAMIL PETRESCU, O. I 18. Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tatăl său îl cam snopea cînd se supăra, porni tîndălind devale pe uliță. REBREANU, R. II 29. Alții le snopeau [pe femei] și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea. ISPIRESCU, U. 53. ♦ Refl. (Neobișnuit) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele). Cine poate să știe cîți snopi am aruncat... M-am snopit, dar nu simțeam nimic. PREDA, Î. 22. 3. (Învechit) A culca la pămînt, a doborî, a trînti. Îl sucește ca p-un pui de găină, îl snopește de pămînt și rădică sabia să îi zboare capul. GORJAN, H. I 26. 4. (Învechit) A masacra, a măcelări. Ion-vodă fu barbar, snopind pe musulmani. HASDEU, I. V. 105.

SNOP ~i m. 1) Legătură făcută din mănunchiuri de cereale (sau de alte plante cu tulpina înaltă). ~ de grâu. 2) Mănunchi de obiecte de același fel (de formă lungă și subțire). ~ de vergele. ◊ A lega ~ a lega foarte strâns. ~ de raze fascicul de raze. /<sl. snopu

A SNOPÍ ~ésc tranz. 1) rar (cereale) A lega în snopi. 2) pop. A bate foarte tare; a zdrobi în bătăi; a făcălui; a stropși; a stâlci; a tăbăci; a toropi. /Din snop

A SE SNOPÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /Din snop

snop m. mănunchiu de fân sau de cereale: mai mulți mănunchi fac un snop. [Slav. SNOPŬ, mănunchiu]. ║ adv. țeapăn: a lega snop.

snopì v. 1. a face snopi; 2. a bate rău: snopi și sdrobi oștile BĂLC.

snop și znop m. (vsl. snopŭ, sîrb. bg. rus. pol. snop). Legătură (mănunchĭ) de cereale (grîŭ, orz, ovăs) de vre-o 20-30 de centimetrĭ în diametru. Fig. A lega snop, a lega țeapăn un om.

snopésc și zn- v. tr. (d. snop). Fig. Iron. Bat strașnic: l-a bătut de l-a snopit, l-a snopit în bătaĭe. V. coșesc, stîlcesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

snopí (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. snopésc, imperf. 3 sg. snopeá; conj. prez. 3 să snopeáscă

arată toate definițiile

Intrare: znopi
znopi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: snop
snop1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • snop
  • snopul
  • snopu‑
plural
  • snopi
  • snopii
genitiv-dativ singular
  • snop
  • snopului
plural
  • snopi
  • snopilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znop
  • znopul
  • znopu‑
plural
  • znopi
  • znopii
genitiv-dativ singular
  • znop
  • znopului
plural
  • znopi
  • znopilor
vocativ singular
plural
snop2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • snop
  • snopul
  • snopu‑
plural
  • snopuri
  • snopurile
genitiv-dativ singular
  • snop
  • snopului
plural
  • snopuri
  • snopurilor
vocativ singular
plural
Intrare: snopi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • snopi
  • snopire
  • snopit
  • snopitu‑
  • snopind
  • snopindu‑
singular plural
  • snopește
  • snopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • snopesc
(să)
  • snopesc
  • snopeam
  • snopii
  • snopisem
a II-a (tu)
  • snopești
(să)
  • snopești
  • snopeai
  • snopiși
  • snopiseși
a III-a (el, ea)
  • snopește
(să)
  • snopească
  • snopea
  • snopi
  • snopise
plural I (noi)
  • snopim
(să)
  • snopim
  • snopeam
  • snopirăm
  • snopiserăm
  • snopisem
a II-a (voi)
  • snopiți
(să)
  • snopiți
  • snopeați
  • snopirăți
  • snopiserăți
  • snopiseți
a III-a (ei, ele)
  • snopesc
(să)
  • snopească
  • snopeau
  • snopi
  • snopiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • znopi
  • znopire
  • znopit
  • znopitu‑
  • znopind
  • znopindu‑
singular plural
  • znopește
  • znopiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • znopesc
(să)
  • znopesc
  • znopeam
  • znopii
  • znopisem
a II-a (tu)
  • znopești
(să)
  • znopești
  • znopeai
  • znopiși
  • znopiseși
a III-a (el, ea)
  • znopește
(să)
  • znopească
  • znopea
  • znopi
  • znopise
plural I (noi)
  • znopim
(să)
  • znopim
  • znopeam
  • znopirăm
  • znopiserăm
  • znopisem
a II-a (voi)
  • znopiți
(să)
  • znopiți
  • znopeați
  • znopirăți
  • znopiserăți
  • znopiseți
a III-a (ei, ele)
  • znopesc
(să)
  • znopească
  • znopeau
  • znopi
  • znopiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

snop znop

  • 1. Legătură mare făcută din mănunchiuri de cereale păioase (secerate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: legătură mătrăcală diminutive: snopușor attach_file 4 exemple
    exemple
    • Lucesc grăbite seceri și snopii saltă-n claie... Lung duduie mașina, cresc piramizi de paie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 11.
      surse: DLRLC
    • Dar la holdă! Arde soare! Fetele secerătoare Rîd și cîntă, snopi fac grîul, Murmură-ntre sălcii rîul. COȘBUC, P. I 96.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul ieși suspinînd, zvîrli snopi albi de nea asupra străjilor tăcute și trecu înainte. SADOVEANU, O. III 144.
      surse: DLRLC
    • figurat Bistrița... zvîrle în snopi argintii valurile-i spumate. RUSSO, O. 104.
      surse: DLRLC
  • 2. Grup de lucruri de același fel care formează un mănunchi, o legătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mănunchi sul attach_file 4 exemple
    exemple
    • Aduceau o bancă mare și grea de stejar, un snop uriaș de vergi de vișin opărite cu apă sărată și o legătură de frînghii. CONTEMPORANUL, III 622.
      surse: DLRLC
    • Ea venea dintr-o livadă Și la sînu-i de zăpadă Purta snopi de floricele. ALECSANDRI, O. 107.
      surse: DLRLC
    • Își dă în lături mantaua și arată un snop de chei ce îi spînzură la brîu. NEGRUZZI, S. III 270.
      surse: DLRLC
    • (În metafore și comparații) Strejile se rădicară, vegherea se desființă... armele se așezară snopi. ODOBESCU, S. I 172.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A lega snop = a lega foarte strâns.
      surse: NODEX
    • 2.2. figurat Fascicul de lumină, de raze luminoase etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: fascicul
  • 3. Schije, alice sau gloanțe trase o dată cu o armă și răspândite într-o anumită direcție.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

snopi znopi

  • 1. regional A strânge și a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • absolut Foaie verde sălcioară, Cît ține ziua de vară, Cete de flăcăi muncesc, Cîrduri de fete snopesc. TEODORESCU, P. P. 311.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar A bate foarte rău pe cineva.
    exemple
    • Știa că, dacă pun mîna pe el, îl snopesc în bătăi. CAMIL PETRESCU, O. I 18.
      surse: DLRLC
    • Costică, mai convins, mai de teama bătăii, căci tatăl său îl cam snopea cînd se supăra, porni tîndălind devale pe uliță. REBREANU, R. II 29.
      surse: DLRLC
    • Alții le snopeau [pe femei] și mi ți le striveau sub genunchi ca pe niște alte alea. ISPIRESCU, U. 53.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv rar A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: istovi obosi attach_file un exemplu
      exemple
      • Cine poate să știe cîți snopi am aruncat... M-am snopit, dar nu simțeam nimic. PREDA, Î. 22.
        surse: DLRLC
    • 2.2. reflexiv A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva).
      surse: NODEX
  • 3. învechit A culca la pământ.
    exemple
    • Îl sucește ca p-un pui de găină, îl snopește de pămînt și rădică sabia să îi zboare capul. GORJAN, H. I 26.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Ion-vodă fu barbar, snopind pe musulmani. HASDEU, I. V. 105.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • snop
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX