2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit1; dijmuire. – V. zeciui.

ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. (Înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; zeciuit1; dijmuire. – V. zeciui.

zeciuire sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zeciui] 1 Luare de zeciuială (1) Si: dijmuială, dijmuire (1), dijmuit1 (1), (rar) zeciuit1 (1). 2 (Rar; pex) Furt1 (1). 3 (Înv) Împărțire din zeciuiala (1) primită. 4 (Îvr) Decimare (2).

zeciuire s.f. (înv.) Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; (înv.) zeciuit. • pl. -i. /v. zeciui.

ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de a zeciui; dijmuire.

ZECIUÍRE, zeciuiri, s. f. Acțiunea de a zeciui și rezultatul ei; dijmuire.

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime; a decima. – Zece + suf. -ui.

zeciui vt [At: CORESI, TETR. 53 / Pzi: ~iesc / E: zece + -ui] 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva Si: a dijmui (1). 2 (Rar; pex) A fura (1). 3 (Înv) A împărți din zeciuiala (1) primită. 4 (Înv; d. boli, calamități naturale etc.) A decima făcând multe victime.

zeciui vb. IV. tr. (înv.) 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (fam.) A-și însuși (cu forța) o parte din lucrurile cuiva; a fura. Mișelul ăsta ne zeciuia și nefura (LĂNCR.). 2 (despre boli, calamități naturale etc.; compl. indică oameni, grupuri de oameni etc.) A face multe victime; a decima. Un regiment a fost zeciuit (PER.). • prez.ind. -iesc. /zece + -ui.

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Învechit) 1. Tranz. A lua zeciuială; p. ext. A-și însuși prin furt sau prin abuz o parte din bunurile cuiva; a fura. Vătaful de curte al urmașului... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIMON, C. 84. 2. Intranz. (Rar) A face multe victime; a decima. O teribilă ciumă zeciuia prin sate și prin orașe. HASDEU, la TDRG.

ZECIUÍ, zeciuiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (Fam.) A-și însuși o parte din bunurile cuiva; a fura. 2. Intranz. (Despre boli etc.) A face multe victime; a decima. – Din zece.

A ZECIUÍ ~iésc tranz. 1) înv. (țărani) A face să dea zeciuială; a dijmui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv în baza unei situații privilegiate; a dijmui. 3) (despre războaie, epidemii etc.) A omorî în masă; a cosi; a decima. /zece + suf. ~ui

zecĭuĭésc v. tr. (d. zece). Ĭaŭ zecĭuĭală, dijmuĭesc. V. decimez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeciuíre (înv.) s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuíre s. f., g.-d. art. zeciuírii; pl. zeciuíri

zeciuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá conj. prez. 3 să zeciuiáscă

zeciuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zeciuiésc, imperf. 3 sg. zeciuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zeciuiáscă

zeciuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZECIUÍRE s. v. dijmuială, dijmuire, dijmuit.

zeciuire s. v. DIJMUIALĂ. DIJMUIRE. DIJMUIT.

arată toate definițiile

Intrare: zeciuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeciuire
  • zeciuirea
plural
  • zeciuiri
  • zeciuirile
genitiv-dativ singular
  • zeciuiri
  • zeciuirii
plural
  • zeciuiri
  • zeciuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zeciui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zeciui
  • zeciuire
  • zeciuit
  • zeciuitu‑
  • zeciuind
  • zeciuindu‑
singular plural
  • zeciuiește
  • zeciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zeciuiesc
(să)
  • zeciuiesc
  • zeciuiam
  • zeciuii
  • zeciuisem
a II-a (tu)
  • zeciuiești
(să)
  • zeciuiești
  • zeciuiai
  • zeciuiși
  • zeciuiseși
a III-a (el, ea)
  • zeciuiește
(să)
  • zeciuiască
  • zeciuia
  • zeciui
  • zeciuise
plural I (noi)
  • zeciuim
(să)
  • zeciuim
  • zeciuiam
  • zeciuirăm
  • zeciuiserăm
  • zeciuisem
a II-a (voi)
  • zeciuiți
(să)
  • zeciuiți
  • zeciuiați
  • zeciuirăți
  • zeciuiserăți
  • zeciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zeciuiesc
(să)
  • zeciuiască
  • zeciuiau
  • zeciui
  • zeciuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeciuire

etimologie:

  • vezi zeciui
    surse: DEX '98 DEX '09

zeciui

  • 1. învechit A lua a zecea parte din produsele cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dijmui attach_file un exemplu
    exemple
    • Vătaful de curte al urmașului... începuse de mult timp a zeciui averile stăpînului său. FILIMON, C. 84.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar A-și însuși o parte din bunurile cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fura
  • 2. învechit (Despre boli, calamități naturale etc.) A face multe victime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cosi decima (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • O teribilă ciumă zeciuia prin sate și prin orașe. HASDEU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zece + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX