17 definiții pentru dijmui
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIJMUI, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Fam.) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + suf. -ui.
dijmui vt [At: (a. 1753) URICARIUL X, 221 / V: (îrg) decim~, dej~, dicim~, dișm~ / Pzi: ~esc / E: dijmă + -ui] (Înv) 1 A strânge dijma (1) Si: (îrg) a dijmăli. 2 A încasa taxă. 3 (Prt) A-și face în mod abuziv parte din ceva Si: (rar) a dijmălui. 4 (Reg) A fura. 5 (Fig; subiectul este epidemii; c.i. oameni) A decima.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIJMUI, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Peior.) A-și face în mod abuziv parte din ceva. – Dijmă + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIJMUI, dijmuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a aduna dijma. Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. IST. R.P.R. 143. 2. A lua pe nedrept, a sustrage, a fura. D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C. I. 38. ◊ Fig. Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: dijmuie (STANCU, D. 134).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DIJMUI ~iesc tranz. ist. 1) (țărani) A face să plătească dijmă; a zeciui. 2) fam. (bunuri străine) A-și însuși în mod abuziv, în baza unei situații privilegiate; a zeciui. /dijmă + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dijmuì v. a lua dijmă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dejmui v vz dijmui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dicimui v vz dijmui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișmui v vz dijmui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
déjmă, dejmuĭésc V. dijm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dijmuĭésc v. tr. (d. dijmă saŭ d. ung. dészmálni). Iaŭ dijma: a dijmuĭ peștele. Fig. Substrag, fur: nu știŭ cine-mĭ tot dijmuĭește făina. În Mold. sud dejm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dijmui (a ~) (înv., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dijmuiesc, 3 sg. dijmuiește, imperf. 1 dijmuiam; conj. prez. 1 sg. să dijmuiesc, 3 să dijmuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dijmui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dijmuiesc, imperf. 3 sg. dijmuia; conj. prez. 3 să dijmuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dijmui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dijmuiesc, imperf. 3 sg. dijmuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dijmuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dijmui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dijmuiesc, conj. dijmuiască)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIJMUI vb. (IST.) (înv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele țăranului dijmaș.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIJMUI vb. (IST.) (înv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele țăranului dijmaș.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dijmui, dijmuiescverb
- 1. A aduna dijma. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zeciui
- Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. IST. R.P.R. 143. DLRLC
-
- 2. A-și face în mod abuziv parte din ceva. DEX '09 DEX '98
- D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C. I. 38. DLRLC
- Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. DLRLC
- Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a singular și: dijmuie. DLRLC
etimologie:
- Dijmă + sufix -ui. DEX '09 DEX '98