zeciui vb. IV. tr. (înv.) 1 A lua a zecea parte din produsele cuiva; a dijmui. ♦ (fam.) A-și însuși (cu forța) o parte din lucrurile cuiva; a fura. Mișelul ăsta ne zeciuia și nefura (LĂNCR.). 2 (despre boli, calamități naturale etc.; compl. indică oameni, grupuri de oameni etc.) A face multe victime; a decima. Un regiment a fost zeciuit (PER.). • prez.ind. -iesc. /zece + -ui.