4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIERÁT s. n. (Pop.) Faptul de a zbiera.V. zbiera.

zbierat sn [At: ANON. CAR. / S și: sb~ / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: zbiera] (Îvp) 1-4 Zbierare (1-4).

zbierat s.n. (înv.,pop.) Faptul de a zbiera. • /v. zbiera.

ZBIERÁT s. n. Faptul de a zbiera.V. zbiera.

ZBIERÁT s. n. Faptul de a zbiera.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Zbiera + suf. -et.

zbiera vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 83v/22 / S și: sb~ / Pzi: zbier / E: pbl ml *exbelare, cf belare] 1 (D. animale și păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei Si: a rage, a răcni1 (1), a striga, a urla, a țipa1, (îrg) a răgi, (reg) a țiuli (1), a behăi (1), a boncălui (1), a cânta (11), a mugi (1), a râncăi, a râncălui1. 2 (D. oameni) A scoate sunete puternice (pentru a porni sau a opri o acțiune, sau din cauza durerii, spaimei, mâniei etc.) Si: a rage, a răcni1, a striga (1), a țipa1 (1), a urla, (îvp) a toi, (înv) a chema (2), (reg) a puhăi2, a schițoi, a sparge, a stricni2, a țipoti1 (1), a țipui (1), a țipuri, a țivli. 3 (Pop; adesea fig) A jeli (cu glas tare). 4 (Reg; d. oameni, mai ales d. copii) A plânge tare (și cu zgomot).

zbieret sn [At: AR (1832) 2202/32 / V: (îrg) ~răt (S și: sbierăt), (înv) zbiarăt (S și: sbiarăt) / S și: sb~ / Pl: ~e / E: zbiera + -et] 1 Sunet puternic, caracteristic speciei, scos de animale și păsări Si: răcnet (1), răget, strigăt, țipăt, urlet, (rar) strigătură, (îvp) zbierat (2), zbierătură (2), (îrg) răcnitură, zbier (1), (înv) răcnire (1), strigăt (1), urlare, zbierare (2), (îvr) strigare, (îvr) țipătură, urlat, urlătură, behăire, behăit, behăitură, muget, mugire, mugit, mugitură, râncăit. 2 Sunet puternic scos de om (pentru a porni sau a opri o acțiune ori din cauza spaimei, mâniei, bucuriei etc.) Si: răcnet, răget, strigăt (1), țipăt (1), urlet, (rar) strigătură (1), (înv) zbierare (4), (îvp) zbierat (4), zbierătură (4), (îrg) răcnitură, zbier (2), (înv) chemare (1), răcnire, strigăt (1), țipare1, urlare, (îvr) țipat1, țipătură, urlat.

zbiera vb. I. intr. 1 (despre animale sau păsări) A scoate sunete puternice, caracteristice speciei. Oile ce pasc zbierînd (SIO.). 2 (despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni, a urla. Colonelul a zbierat prin telefon la căpitan (STANCU). ◊ (tr.) În sănătatea mirilor! zbieră Troșca. ♦ Fig. A plînge, a se tîngui cu glas tare. Vai de biata inimioară Ca și lunca geme, zbiară (ALECS.). • prez.ind. zbier. /probabil lat. *exbelare.

zbieret s.n. 1 Strigăt puternic, caracteristic speciei pe care îl scoate un animal sau o pasăre. Fără de zbieret merg la înjunghiere (VOIC.). 2 Strigăt puternic de mînie, de spaimă, de durere etc. pe care îl scoate un om. Din magazie se auzeau zbieretele unchiului său (POPOV.). • pl. -e. și zbierăt s.n. /zbiera + -et.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. V. rage, behăi, mugi. Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46. Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169. Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. 2. (Despre oameni) A striga. tare; a țipa, a răcni. Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28. Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplai? ALECSANDRI, T. I 431. ◊ Tranz. Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74. Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. (Fig.) Lunca țipă, lunca zbiară Pentr-un pui de căprioară. ALECSANDRI, P. P. 225.

ZBIÉRET, zbierete, s. n. (Și în forma zbierăt) 1. Strigăt puternic pe care îl scoate un animal. V. behăit, muget, răget, urlet. Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26. De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strigăt puternic pe care îl scot oamenii (de mînie, de spaimă, de durere etc.); țipăt. Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51. – Variantă: zbiérăt s. n.

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Lat *exbelare (= belare).

ZBIÉRET, zbierete, s. n. 1. Strigăt specific pe care îl scoate un animal. 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri; țipăt. [Var.: zbiérăt s. n.] – Din zbiera + suf. -et.

arată toate definițiile

Intrare: zbierat
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierat
  • zbieratul
  • zbieratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zbierat
  • zbieratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: zbiera
verb (V30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbiera
  • zbierare
  • zbierat
  • zbieratu‑
  • zbierând
  • zbierându‑
singular plural
  • zbia
  • zbierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbier
(să)
  • zbier
  • zbieram
  • zbierai
  • zbierasem
a II-a (tu)
  • zbieri
(să)
  • zbieri
  • zbierai
  • zbierași
  • zbieraseși
a III-a (el, ea)
  • zbia
(să)
  • zbiere
  • zbiera
  • zbieră
  • zbierase
plural I (noi)
  • zbierăm
(să)
  • zbierăm
  • zbieram
  • zbierarăm
  • zbieraserăm
  • zbierasem
a II-a (voi)
  • zbierați
(să)
  • zbierați
  • zbierați
  • zbierarăți
  • zbieraserăți
  • zbieraseți
a III-a (ei, ele)
  • zbia
(să)
  • zbiere
  • zbierau
  • zbiera
  • zbieraseră
Intrare: zbierăt
zbierăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zbieret
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbieret
  • zbieretul
  • zbieretu‑
plural
  • zbierete
  • zbieretele
genitiv-dativ singular
  • zbieret
  • zbieretului
plural
  • zbierete
  • zbieretelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbierăt
  • zbierătul
  • zbierătu‑
plural
  • zbierăte
  • zbierătele
genitiv-dativ singular
  • zbierăt
  • zbierătului
plural
  • zbierăte
  • zbierătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zberet
  • zberetul
  • zberetu‑
plural
  • zberete
  • zberetele
genitiv-dativ singular
  • zberet
  • zberetului
plural
  • zberete
  • zberetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbierăt
  • sbierătul
plural
  • sbierete
  • sbieretele
genitiv-dativ singular
  • sbierăt
  • sbierătului
plural
  • sbierete
  • sbieretelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbierat

  • 1. popular Faptul de a zbiera.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

etimologie:

  • vezi zbiera
    surse: DEX '98 DEX '09

zbiera

  • 1. (Despre animale) A scoate zbierete.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: mugi rage răcni attach_file 3 exemple
    exemple
    • Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46.
      surse: DLRLC
    • Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169.
      surse: DLRLC
    • Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre oameni) A striga tare și strident.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: rage răcni țipa (striga) attach_file 4 exemple
    exemple
    • Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28.
      surse: DLRLC
    • Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplat? ALECSANDRI, T. I 431.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74.
      surse: DLRLC
    • Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

zbieret zbierăt zberet sbierăt

  • 1. Urlet specific pe care îl scoate un animal.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Au niște glasuri care se pot lua la întrecere cu zbieretele unei cunoscute făpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126.
      surse: DLRLC
    • Căprioara dă un zbierăt adînc, sfîșietor, cum nu mai scosese încă, și, într-un salt, cade în mijlocul luminișului. GÎRLEANU, L. 26.
      surse: DLRLC
    • De vînat el n-a vînat... De zbieretul oilor, de răgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149.
      surse: DLRLC
  • 2. Strigăt puternic pe care îl scoate un om din cauza mâniei, a spaimei sau a unei dureri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: răcnet strigăt țipăt attach_file 2 exemple
    exemple
    • Înspăimîntat de moarte, a scăpat din gîtlej un zbierăt răgușit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239.
      surse: DLRLC
    • Biata fată scotea nește zbierete, de gîndeai că se prăpădește lumea! RETEGANUL, P. I 51.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbiera + sufix -et.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX