21 de definiții pentru zbeng zbeg (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENG, zbenguri, s. n. (Înv. și reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din sb. zbeg.

zbeng1 sn [At: VALIAN, V. / V: zbeg (S și: sbeg / Pl: zbeghe) / S și: sb~ / Pl: ~uri l E: pvb zbengui] (Îrg) 1 Zbenguială (1). 2-3 (Pex) Distracție (1-2). 4 (Fig) Cântec vesel. 5 (Înv) Mulțime în mișcare Si: învălmășeală.

zbeng2 sn vz zbenghi[1] corectată

  1. În original, tipărit greșit: vz zbenhi LauraGellner

zbeng s.n. (înv., reg.) Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. O tulea prin vecini după zbeng (STANCU). ♦ Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Aici doină, aici zbeng de nuntă, aici arșiță și patimă (GAL.). ♦ (înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. • pl. -uri și zbeg s.n. /de la zbengui, prin derivare regresivă; cf. srb. zbeg.

ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială, neastâmpăr. ♦ Fig. Cântec vesel, săltăreț. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Din scr. zbeg.

ZBENG, zbenguri, s. n. (Și în forma zbeg) Zburdălnicie, zbenguială, neastîmpăr. Punea lîngă el o cană cu apă, o bucată de pîine, o tulea prin vecini după zbeng. STANCU, D. 485. Mai tot tineretul se ținea de zbenguri și de snoave. POPESCU, B. III 6. ♦ Fig. Cîntec vesel, săltăreț. Vioara lui [Mură] despica inima! aci horă, aici doină, aci zbeg de nuntă, aci arșiță și patimă. GALACTION, O. I 74. ♦ (Învechit) Gloată, mulțime în mișcare; învălmășeală. [Tandaler] împinge mulțimea întărîtată, Silind să iasă afară din zbeg Care împrejurul lui s-adunasă. BUDAI-DELEANU, Ț. 407. – Variantă: zbeg s. n.

ZBENG, zbenguri, s. n. Zburdălnicie, zbenguială. ♦ (Înv.) Gloată, mulțime de oameni în mișcare; învălmășeală. [Var.: zbeg s. n.] – Sb. zbeg.

ZBENG ~uri n. v. ZBENGUIALĂ. /<sb. zbeg

ZBEG s. n. v. zbeng.

sbeg n. petrecere, la copii. [Serb. SBIEG, alergătură].

zbeg (vest) și zbeng (Munt. est) n., pl. urĭ (sîrb. zbjeg, alergătură împreună, vsl. bĭegŭ, alergătură). Rar. Zbenguĭală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbeng (zbenguială) (înv., reg.) s. n., pl. zbénguri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBENG s. v. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură, zburdare, zburdălnicie.

zbeng s. v. JOACĂ. JOC. ZBENGUIALĂ. ZBENGUIRE. ZBENGUIT. ZBÎNȚUIALĂ. ZBÎNȚUIRE. ZBÎNȚUIT. ZBÎNȚUITURĂ. ZBURDARE. ZBURDĂLNICIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbeg (zbéguri), s. n. – (Trans.) Buruiană. – Var. zbeg. Origine necunoscută. Nu pare că ar trebui confundat cu cuvîntul următor, poate sbăg, s. n. (Bihor, ceață, pîclă).

sbeg (zbéguri), s. n. – Joacă, săritură. – Var. zbeg, și der. Sb. zbjeg „alergare”, din sl. begŭ (Cihac, II, 326; Tiktin), cf. cr., slov. sbeg, pol. zbieg.Der. sbe(n)gui, vb. ( a juca, a sări); sbigui (var. sbihui, sghihui, sbrehui), vb. (Mold., a sări, a zburda); sbe(n)guială, s. f. (hîrjoană, joacă); sbughi, vb. (a o șterge, a o tuli). Pentru tratamentul acestor der., evident expresiv, cf. der. lui smîc, sbanț, și sbilț.

ZBEG, zbéguri, s. n. ~ (din sb. zbjeg < sl. begŭ; cf. croat., slovac. sbeg, pol. zbieg)

arată toate definițiile

Intrare: zbeng
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeng
  • zbengul
  • zbengu‑
plural
  • zbenguri
  • zbengurile
genitiv-dativ singular
  • zbeng
  • zbengului
plural
  • zbenguri
  • zbengurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeg
  • zbegul
  • zbegu‑
plural
  • zbeguri
  • zbegurile
genitiv-dativ singular
  • zbeg
  • zbegului
plural
  • zbeguri
  • zbegurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbeng zbeg

etimologie: