Definiția cu ID-ul 898544:

BENGHI, benghiuri, s. n. (Popular; și în forma benchi) Mic semn negru (natural sau artificial) pe trup sau, mai ales, pe obraz. V. aluniță. Gurița-i cu benghi negru ca un gîndăcel pe-o floare. ALECSANDRI, P. III 88. ◊ Pată (pe obraz). Își privi mult fața-i uscată și albă... Cu două benchiuri cîrmuzii în umerii obrajilor. VLAHUȚĂ, O. A. 131. De o parte și de alta i se grămădiră sub tîmple două benghiuri de-o roșeață ca de cîrmuz. VLAHUȚĂ, O. A. 142. ◊ (În superstiții) Semn făcut pe fruntea cuiva ca să-l ferească de deochi. Și-mi făcea apoi cîte un benchi boghet în frunte, ca să nu-si prăpădească odorul! CREANGĂ, 35. – Pronunțat monosilabic. – Variante: benchi, zbenghi (ODOBESCU, S. II 504, GHICA, S. 66) s. n.