Definiția cu ID-ul 417011:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
benghi (benghiuri), s. n. – Aluniță naturală sau artificială. – Var. benchi, sbenghi; benic, s. n. (atlaz punctat). Tc. benek „aluniță” (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 288). Pentru benic, cf. Șeineanu, II, 17. Introdus în sec. XVI.