3 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

zbârnâit1 sn [At: BREZOIANU, A. 551/26 / V: (reg) ~năit / S și: sbârnâit l Pl: ? / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3). 4 (Spc) Sunet produs de un telefon sau de o sonerie când se face apel Si: zbârnâitură (4). 5 (Îlav) De-a ~elea Cu mare viteză (facându-l să vibreze).

zbârnâit2, ~ă a [At: C. PETRESCU, C. V. 341 / V: (reg) ~năit / Pl: ~iți, ~e / E: zbârnâi] 1 (Rar; d. sonerie) Care sună continuu și supărător. 2 (Reg; csnp; îf zbârnăit) Nebun.

ZBÂRNÂÍT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍT ~uri m. 1) v. A ZBÂRNÂI. 2) Zgomot produs de obiectele în vibrație; zumzet. /v. a zbârnâi

ZBÂRNĂÍ vb. IV v. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -ăi.

zbârnăit2, ~ă a vz zbârnâit2

zbârnâi [At: CANTEMIR, I. I. I, 215 / V: (rar) zbărnăi, (reg) ~năi (S și: sbârnăi), ~râi, ~nii, ~răi, zbăr~, zdârnăi, zdârnâi, (îvr) zbânăi / Pzi: zbârnâi și (reg) ~năiesc; 3 ~noaie / E: zbârn + -îi] 1 vi (D. insecte) A produce un zgomot vibrant și continuu, caracteristic zborului Si: a bâzâi (1), a zâzâi, a zumzăi (1), a zbârâi (1), (rar) a zumbăi (2), (pop) a bombăni (1), zuzui (1) (îrg) a zuăi, (reg) a bornăi (1), a vâjâi, a zbângăi (1), a zbăngăni, a zunui, a zvoni (2). 2 vi (D. obiecte, mai ales d. coarde, fus, motoare etc. aflate în mișcare) A produce, prin vibrare, un sunet caracteristic Si: a zumzăi (3), (reg) a zbângăi (1), a zbăngăni (rar) a zvoni (2). 3 vi (Fig) A răsuna. 4 vi (Fam; spc; d. sonerie, telefon) A suna. 5 vi (Fig; d. sunete, cuvinte, cântece, glas) A produce vibrații monotone (puternice, stridente, neplăcute) Si: a zbârâi (2). 6 vt (C. i. sunete, cântece) A emite (4) (în mod neplăcut) Si: a zbârâi (6). 7 vi (Reg; îe) A-i zbârnâi (cuiva) a ceva A-i fi (cuiva) gândul la ceva Si: a zbârâi (7). 8 vi (Fig; reg) A se răspândi producând neplăcere. 9 vi (D. vânt) A vâjâi. 10 vi (Reg; fig; d. oameni) A cârti (1). 11 vi (Pex) A blestema (1).

zbîrnîi vb. IV. intr. 1 (despre insecte) A produce un zgomot vibrant, continuu, caracteristic zborului; a bîzîi, a zumzăi. ◊ Fig. (sugerează ideea de iuțeală, de rapiditate într-o acțiune) Femeia zbîrnie la bucătărie.(despre obiecte care se deplasează, se învîrtesc) A produce un sunet prelung, caracteristic (asemănător cu vibrarea unei coarde, a unui fus, a unui motor etc.). Priviți acum la mașinile care zbîrnîie mereu (JEB.). ♦ Fig. (sugerează ideea de efect maxim în desfășurarea unei acțiuni, a unui proces) Am trîntit un reportaj pe trei coloane, să zbîrnîie (BAR.). ♦ Spec. (fam.; despre sonerii, telefon etc.) A suna. Soneria zbîrnîie subțirel și repezit (CAZ.). 2 (despre vînt) A șuiera, a vîjîi. 3 Fig. (despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurînd; a bombăni, a cîrti. Fata, supărată, a început să trîntească prin casă, zbîrnîind. ♦ Ext. A blestema. 4 Fig. (despre cuvinte, cîntece, glas) A produce vibrații monotone (puternice, stridente, neplăcute). Întrebările, urările, felicitările zbîrnîiau în urechile tînărului (REBR.). ◊ Fig. Prin peretele de scînduri se auzea zbîrnîind restul familiei (GAL.). • prez.ind. zbîrnîi. și zbîrnăi vb. IV. /zbîrn + -îi.

zbîrnîit s.n. Zbîrnîire. Un zbîrnîit metalic și vasul se opintește (BART). • pl. -uri. /v. zbîrnîi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A șuiera, a vâjâi. 3. (Rar; despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.

arată toate definițiile

Intrare: zbârnâit (adj.)
zbârnâit2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitul
  • zbârnâitu‑
  • zbârnâi
  • zbârnâita
plural
  • zbârnâiți
  • zbârnâiții
  • zbârnâite
  • zbârnâitele
genitiv-dativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitului
  • zbârnâite
  • zbârnâitei
plural
  • zbârnâiți
  • zbârnâiților
  • zbârnâite
  • zbârnâitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârnâit (zbârnâire)
zbârnâit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitul
  • zbârnâitu‑
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitului
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturilor
vocativ singular
plural
zbârnăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitul
  • zbârnăitu‑
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitului
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârnâi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârnâi
  • zbârnâire
  • zbârnâit
  • zbârnâitu‑
  • zbârnâind
  • zbârnâindu‑
singular plural
  • zbârnâie
  • zbârnâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârnâi
(să)
  • zbârnâi
  • zbârnâiam
  • zbârnâii
  • zbârnâisem
a II-a (tu)
  • zbârnâi
(să)
  • zbârnâi
  • zbârnâiai
  • zbârnâiși
  • zbârnâiseși
a III-a (el, ea)
  • zbârnâie
(să)
  • zbârnâie
  • zbârnâia
  • zbârnâi
  • zbârnâise
plural I (noi)
  • zbârnâim
(să)
  • zbârnâim
  • zbârnâiam
  • zbârnâirăm
  • zbârnâiserăm
  • zbârnâisem
a II-a (voi)
  • zbârnâiți
(să)
  • zbârnâiți
  • zbârnâiați
  • zbârnâirăți
  • zbârnâiserăți
  • zbârnâiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârnâie
(să)
  • zbârnâie
  • zbârnâiau
  • zbârnâi
  • zbârnâiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârnăi
  • zbârnăire
  • zbârnăit
  • zbârnăitu‑
  • zbârnăind
  • zbârnăindu‑
singular plural
  • zbârnăie
  • zbârnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârnăi
(să)
  • zbârnăi
  • zbârnăiam
  • zbârnăii
  • zbârnăisem
a II-a (tu)
  • zbârnăi
(să)
  • zbârnăi
  • zbârnăiai
  • zbârnăiși
  • zbârnăiseși
a III-a (el, ea)
  • zbârnăie
(să)
  • zbârnăie
  • zbârnăia
  • zbârnăi
  • zbârnăise
plural I (noi)
  • zbârnăim
(să)
  • zbârnăim
  • zbârnăiam
  • zbârnăirăm
  • zbârnăiserăm
  • zbârnăisem
a II-a (voi)
  • zbârnăiți
(să)
  • zbârnăiți
  • zbârnăiați
  • zbârnăirăți
  • zbârnăiserăți
  • zbârnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârnăie
(să)
  • zbârnăie
  • zbârnăiau
  • zbârnăi
  • zbârnăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârnâit (adj.)

  • 1. rar Care zbârnâie.
    exemple
    • În cîteva minute redacția... fu un infern de sonerii zbîrnîite, de uși trîntite, de ordine strigate și contramandate. C. PETRESCU, C. V. 341.
      surse: DLRLC

etimologie:

zbârnâit (zbârnâire) zbârnăit

  • 1. Zgomot produs de obiectele în vibrație.
    exemple
    • Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48.
      surse: DLRLC
    • Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307.
      surse: DLRLC
    • Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbârnâi
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

zbârnâi zbârnăi

  • 1. unipersonal A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bâzâi zbârâi zumzăi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Se putea auzi musca zbîrnîind, atîta liniște și tăcere se făcu. ISPIRESCU, L. 144.
      surse: DLRLC
    • Zbîrnîie coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vînt. ALECSANDRI, P. I 34.
      surse: DLRLC
    • figurat O duseră ei cît o duseră, pînă ce dragostea lor începu să zbîrnîie pe la urechile sătenilor. La HEM 1628.
      surse: DLRLC
    • figurat Nu știu ce coardă misterioasă a inimei zbîrnîie la acea sălbatică armonie! ODOBESCU, S. III 42.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator.
      exemple
      • Se duce la butonul soneriei, pe care-l apasă. Soneria zbîrnîie lung. CARAGIALE, M. 151.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie rar A-i zbârnâi cuiva a ceva = a-i fi cuiva gândul la ceva, a-i arde cuiva de ceva.
      exemple
      • Era și el flăcău de joc acu, și-i zbîrnîia a fete. ȘEZ. XXI 55.
        surse: DLRLC
    • 1.3. A scoate sunete neplăcute.
      exemple
      • Pe sub candida veselie a melodiei, zbîrnîie un acompaniament surd. ODOBESCU, S. III 100.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Zbîrnîie toți, din dible sparte, Un cîntec vechi și nesărat. VLAHUȚĂ, P. 54.
        surse: DLRLC
  • 2. impersonal Despre vânt:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fluiera vui vâjâi șuiera attach_file un exemplu
    exemple
    • În inima lui a început să zbîrnîie o coadă de vînt cîinos, care a sunat tare și amar, asemeni vîntului iernii într-o casă părăginită. POPA, V. 330.
      surse: DLRLC
  • 3. rar (Despre oameni) A-și arăta nemulțumirea murmurând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bombăni cârti attach_file un exemplu
    exemple
    • Cam zbîrnîie fata, ginere, dar am s-o înduplec eu, că nu părintele face după voia feciorilor, ci feciorii se dau după voia părinților. PAMFILE, CER. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zbârn + sufix -âi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX