2 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRLÍRE, zbârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zbârli și rezultatul ei. [Var.: zburlíre s. f.] – V. zbârli.

ZBÂRLÍRE, zbârliri, s. f. Acțiunea de a (se) zbârli și rezultatul ei. [Var.: zburlíre s. f.] – V. zbârli.

zbârlire sf [At: POLIZU / V: zbur~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbârli] 1 Ridicare a părului în dezordine (de spaimă, de mânie etc.) Si: ciufulire (1), înfoiere, răsfirare (1), umflare, (pop) burzuluire (1), (reg) aricire (2), (fam) zbârlitură (1), zborșire (2). 2 (Fam) Supărare.

ZBÂRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zbârli.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.; la pers. 3) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme; la pers. 3) A se strica, a se înrăutăți. [Var.: zburlí vb. IV] – Et. nec.

ZBURLÍ vb. IV v. zbârli.

ZBURLÍ vb. IV v. zbârli.

ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire.

ZBURLÍRE s. f. v. zbârlire.

zbârli [At: HELIADE, O. I, 391 / V: zbur~, (reg) zbori / S și: sb~ / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vr (D. păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în dezordine (de spaimă, de mânie etc.) Si: a ciufuli (1), a se înfoia, a se răsfira, a se încâlci, a se umfla, (pop) a se burzului, (îrg) a se zborî2, (reg) a se arici (2), a se sperli. 2 vr (D. ființe) A i se ridica părul, penele (de spaimă, de mânie etc.) Si: a se zborși2 (1). 3 vt (Reg; c. i. o țesătură păroasă) A peria în răspăr pentru a face să se ridice firișoarele de la suprafață. 4 vt (Fam; c. i. suprafața unei ape) A agita (1). 5 vr (Fam; fig; d. ființe) A se înfuria. 6 vr (Fam; fig; d. ființe) A se răsti1. 7 vr (Fam; fig; d. vreme) A se înrăutăți.

ZBÎRLÍ, zbîrlesc, vb. IV. (Și în forma zburli) 1. Refl. (Despre părul oamenilor și al animalelor sau despre penele păsărilor) A se întoarce în răspăr, a fi în neorînduială, a se ciufuli; a se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (în momente de spaimă sau de mînie). Mustața roșie a lui jupîn Năstase se zbirii și se grămădi sub nasul ascuțit. SADOVEANU, O. I 286. Plumbul său pătrunse gura ursului și se înfipse într-un fag. Acesta turbă, perii săi se zburliră și făcură o roată împrejurul capului. BOLINTINEANU, O. 331. Și de ce-mi vedea, Păru-i se zbîrlea. TEODORESCU, P. P. 423. ◊ Fig. Un salcîm privi spre munte Mîndru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. TOPÎRCEANU, P. 150. ◊ Tranz. Mugurii ascunși ai cornițelor îi încucuiaseră creștetul în părți, zburlindu-i părul scurt și moale. MIHALE, O. 504. [Pupăza] zbîrlindu-și creasta strigă triumfătoare... BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 46. Vulturoaica... își zburli penele de pe dînsa și puse gînd rău copilului. ISPIRESCU, E. 390. Bate copita de pămînt, Zburlește coama, s-altă, în lături se izbește. ALECSANDRI, P. III 287. Fig. [Vîntul] învăluia și frămînta copacii, zbîrlea acoperișurile de paie ale caselor. SADOVEANU, O. VI 513. Tranz. fact. Auzi în depărtare țipete groaznice, care zbîrlea în cap părul omului celui mai viteaz. POPESCU, B. I 55. Nu puteți discoperi ceva care să-mi înfierbînte sîngele... să-mi zburlească chica în vîrful capului? ALECSANDRI, T. 567. 2. Tranz. A face să se încrețească fața unei ape. [Vîntoasa] zburlea în crețuri mărunte unda subțiata, a apei. C. PETRESCU, A. R. 6. O suflare răcoroasă zbîrlea fața apii. ODOBESCU, S. I 141. 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mînia, a se zborși. Notarul e om deprins să se mînie, să se zbîrlească și să bată din picior. SADOVEANU, la TDRG. Cînd s-a zburlit odată vodă Sturza, au și umplut cîmpii ca potîrnichile. C. PETRESCU, A. R. 24. N-ai să te zbîrlești bănuind că în vorbele mele joacă ursul prin vecini. ODOBESCU, S. III 158. ◊ Expr. A se zbîrli la cineva = a se repezi (cu vorba) la cineva, a se răsti la cineva. ♦ A se îndîrji. De cîte ori nenorocul te-o azvîrli mai jos tu să te zbîrlești și să te ridici tot mai sus. MACEDONSKI, O. III 35. ♦ (Despre vreme) A se arăta neprielnică, dușmănoasă (cu vînt, frig, zăpadă); a se strica. Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161. Vremea s-a zburlit pretimpuriu cu spic de zăpadă în ploaie, C. PETRESCU, R. DR. 47. – Variantă: zburlí vb. IV.

ZBÎRLÍRE s. f. Acțiunea de a (se) zbîrli; ridicarea în sus a părului, a penelor etc.

ZBÂRLÍ, zbârlesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se ciufuli. ◊ Tranz. Vântul îi zbârlește părul. 2. Tranz. A răscoli; a agita (suprafața unei ape). 3. Refl. Fig. (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși. 4. Refl. Fig. (Despre vreme) A se strica. [Var.: zburlí vb. IV]

ZBURLÍ vb. IV. v. zbârli.

A ZBÂRLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se zbârlească. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului; a ciufuli. 3) (ape) A face să se miște în valuri mici. /Orig. nec.

A SE ZBÂRLÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr, pene) A se ridica în sus; a se face vâlvoi. 2) fig. (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zborși. 3) (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica; a se înrăutăți. /Orig. nec.

sbârlì v. 1. a (se) ridica părul în sus (de spaimă sau de mânie): leul sbârli coama, îi se sbârli părul; 2. fig. a se indigna, a se speria: ce te sbârlești așa? [Și sburli, formă intensivă dintrun primitiv burlì: locuțiunea imitativă țurloiu-burloiu răspunde, ca sens și formă, francezului hurluberlu].

zbîrlésc și (nord și) zburlesc v. tr. (îld. *bir-, bur-, rus. *burlitĭ, a face tărăboĭ, burlivyĭ, furtunos, zbîrlit; cr. brljati, a răscoli, a scotoci. V. zborăsc și bură). Ridic păru saŭ penele de mînie (saŭ de frică): leu îșĭ zbîrlește coama. Rîdic firicelele de pe fața unuĭ postav împingîndu-le în răspăr. V. refl. Îmĭ rîdic păru saŭ penele de furie (saŭ de frică): cîniĭ și cocoșiĭ se zbîrlesc cînd se bat. Rîdic împingînd în răspăr firicelele de ăe fața postavuluĭ. Fig. Fam. Mă mîniĭ, mă înfuriĭ: nu te zbîrli degeaba! – Și spîrlesc (Trans. Ban.). V. zborșesc, burzuluĭesc și urăsc.

arată toate definițiile

Intrare: zbârlire
zbârlire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârlire
  • zbârlirea
plural
  • zbârliri
  • zbârlirile
genitiv-dativ singular
  • zbârliri
  • zbârlirii
plural
  • zbârliri
  • zbârlirilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburlire
  • zburlirea
plural
  • zburliri
  • zburlirile
genitiv-dativ singular
  • zburliri
  • zburlirii
plural
  • zburliri
  • zburlirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zbârli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbârli
  • zbârlire
  • zbârlit
  • zbârlitu‑
  • zbârlind
  • zbârlindu‑
singular plural
  • zbârlește
  • zbârliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbârlesc
(să)
  • zbârlesc
  • zbârleam
  • zbârlii
  • zbârlisem
a II-a (tu)
  • zbârlești
(să)
  • zbârlești
  • zbârleai
  • zbârliși
  • zbârliseși
a III-a (el, ea)
  • zbârlește
(să)
  • zbârlească
  • zbârlea
  • zbârli
  • zbârlise
plural I (noi)
  • zbârlim
(să)
  • zbârlim
  • zbârleam
  • zbârlirăm
  • zbârliserăm
  • zbârlisem
a II-a (voi)
  • zbârliți
(să)
  • zbârliți
  • zbârleați
  • zbârlirăți
  • zbârliserăți
  • zbârliseți
a III-a (ei, ele)
  • zbârlesc
(să)
  • zbârlească
  • zbârleau
  • zbârli
  • zbârliseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburli
  • zburlire
  • zburlit
  • zburlitu‑
  • zburlind
  • zburlindu‑
singular plural
  • zburlește
  • zburliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburlesc
(să)
  • zburlesc
  • zburleam
  • zburlii
  • zburlisem
a II-a (tu)
  • zburlești
(să)
  • zburlești
  • zburleai
  • zburliși
  • zburliseși
a III-a (el, ea)
  • zburlește
(să)
  • zburlească
  • zburlea
  • zburli
  • zburlise
plural I (noi)
  • zburlim
(să)
  • zburlim
  • zburleam
  • zburlirăm
  • zburliserăm
  • zburlisem
a II-a (voi)
  • zburliți
(să)
  • zburliți
  • zburleați
  • zburlirăți
  • zburliserăți
  • zburliseți
a III-a (ei, ele)
  • zburlesc
(să)
  • zburlească
  • zburleau
  • zburli
  • zburliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbârlire zburlire

etimologie:

  • vezi zbârli
    surse: DEX '98 DEX '09

zbârli zburli

  • 1. reflexiv unipersonal (Despre păr, blană, pene etc.) A se ridica (sau a da impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mânie etc.); a se amesteca dezordonat, a se încâlci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 12 exemple
    exemple
    • Mustața roșie a lui jupîn Năstase se zbîrli și se grămădi sub nasul ascuțit. SADOVEANU, O. I 286.
      surse: DLRLC
    • Plumbul său pătrunse gura ursului și se înfipse într-un fag. Acesta turbă, perii săi se zburliră și făcură o roată împrejurul capului. BOLINTINEANU, O. 331.
      surse: DLRLC
    • Și de ce-mi vedea, Păru-i se zbîrlea. TEODORESCU, P. P. 423.
      surse: DLRLC
    • figurat Un salcîm privi spre munte Mîndru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. TOPÎRCEANU, P. 150.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Vântul îi zbârlește părul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Mugurii ascunși ai cornițelor îi încucuiaseră creștetul în părți, zburlindu-i părul scurt și moale. MIHALE, O. 504.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv [Pupăza] zbîrlindu-și creasta strigă triumfătoare... BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 46.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Vulturoaica... își zburli penele de pe dînsa și puse gînd rău copilului. ISPIRESCU, E. 390.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Bate copita de pămînt, Zburlește coama, saltă, în lături se izbește. ALECSANDRI, P. III 287.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat [Vântul] învăluia și frămînta copacii, zbîrlea acoperișurile de paie ale caselor. SADOVEANU, O. VI 513.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Auzi în depărtare țipete groaznice, care zbîrlea în cap părul omului celui mai viteaz. POPESCU, B. I 55.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv factitiv Nu puteți discoperi ceva care să-mi înfierbînte sîngele... să-mi zburlească chica în vîrful capului? ALECSANDRI, T. 567.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A răscoli; a agita (suprafața unei ape).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • [Vântoasa] zburlea în crețuri mărunte unda subțiată a apei. C. PETRESCU, A. R. 6.
      surse: DLRLC
    • O suflare răcoroasă zbîrlea fața apii. ODOBESCU, S. I 141.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat (Despre ființe) A se supăra, a se mânia, a se zborși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Notarul e om deprins să se mînie, să se zbîrlească și să bată din picior. SADOVEANU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-a zburlit odată vodă Sturza, au și umplut cîmpii ca potîrnichile. C. PETRESCU, A. R. 24.
      surse: DLRLC
    • N-ai să te zbîrlești bănuind că în vorbele mele joacă ursul prin vecini. ODOBESCU, S. III 158.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A se zbârli la cineva = a se repezi (cu vorba) la cineva, a se răsti la cineva.
      surse: DLRLC
    • 3.2. A se îndârji.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De cîte ori nenorocul te-o azvîrli mai jos tu să te zbîrlești și să te ridici tot mai sus. MACEDONSKI, O. III 35.
        surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat impersonal (Despre vreme) A se strica, a se înrăutăți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Cum a făcut nevasta lui Lipan calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. S-a răsucit vîntul și a prins a bate de cătră miezul nopții. SADOVEANU, B. 161.
      surse: DLRLC
    • Vremea s-a zburlit pretimpuriu cu spic de zăpadă în ploaie, C. PETRESCU, R. DR. 47.
      surse: DLRLC

etimologie: