zbîrli vb. IV. 1 refl. (despre păr, blană, pene) A se ridica, a face să se ridice (sau a crea impresia că se ridică) în sus (de spaimă, de mînie etc.); a se întoarce în răspăr, a fi în neorînduială; a se ciufuli. Părul i se zbîrlește pe coamă (CAR.). ◊ (tr.) Un fior îi zbîrli toți perii (CĂL.). ◊ Expr. A i se zbîrli (cuiva) chica măciucă v. chică. A i se zbîrli cuiva părul măciucă v. păr. 2 tr. A agita suprafața unei ape. O suflare răcoroasă zbîrlea fața apei (ODOB.). 3 refl. Fig. (fam.; despre oameni) A se supăra, a se mînia, a se înfuria. Nu te mai zbîrli la mine! (POP.). 4 refl. Fig. (fam.; despre vreme) A se strica, a se înrăutăți. Vremea s-a zbîrlit (SADOV.). • prez.ind. -esc. și zburli vb. IV. /etimol. nec.