6 definiții pentru ciufulire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIUFULÍRE, ciufuliri, s. f. Acțiunea de a ciufuli.V. ciufuli.

CIUFULÍRE, ciufuliri, s. f. Acțiunea de a ciufuli.V. ciufuli.

ciufulire sf [At: DICȚ. / Pl: ~ri / E: ciufuli] 1 Zbârlire a părului sau a bărbii cuiva. 2 Tras de păr. 3 (Pex) Bătaie dată cuiva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ciufulíre s. f., g.-d. art. ciufulírii

ciufulíre s. f., g.-d. art. ciufulírii; pl. ciufulíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CIUFULÍRE s. zbârlire. (~ părului.)

CIUFULIRE s. zbîrlire. (~ părului.)

Intrare: ciufulire
ciufulire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciufulire
  • ciufulirea
plural
  • ciufuliri
  • ciufulirile
genitiv-dativ singular
  • ciufuliri
  • ciufulirii
plural
  • ciufuliri
  • ciufulirilor
vocativ singular
plural

ciufulire

  • 1. Acțiunea de a ciufuli.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: zbârlire

etimologie:

  • vezi ciufuli
    surse: DEX '98 DEX '09