zbârlire sf [At: POLIZU / V: zbur~ / S și: sb~ / Pl: ~ri / E: zbârli] 1 Ridicare a părului în dezordine (de spaimă, de mânie etc.) Si: ciufulire (1), înfoiere, răsfirare (1), umflare, (pop) burzuluire (1), (reg) aricire (2), (fam) zbârlitură (1), zborșire (2). 2 (Fam) Supărare.

zburlire sf vz zbârlire

zbîrlire s.f. Acțiunea de a (se) zbîrli și rezultatul ei. • pl. -i. și zburlire s.f. /v. zbîrli.

zburlire s.f. v. zbîrlire.

ZBÎRLIRE s. f. Acțiunea de a (se) zbîrli; ridicarea în sus a părului, a penelor etc.

ZBÎRLIRE s. f. Acțiunea de a (se) zbîrli.

zbârlire s. f., g.-d. art. zbârlirii; pl. zbârliri

zbârlire / zburlire s. f., g.-d. art. zbârlirii / zburlirii; pl. zbârliri / zburliri

zbârlire/zburlire s. f., g.-d. art. zbârlirii/zburlirii; pl. zbârliri/zburliri

!zburlire s. f., g.-d. art. zburlirii; pl. zburliri

zburlire v. zbârlire

zburlire v. zbârlire

ZBÂRLIRE s. v. înrăutățire.

ZBÂRLIRE s. ciufulire. (~ părului.)

ZBÎRLIRE s. ciufulire. (~ părului.)